șef definitie

ȘEF, -Ă s.m. și f. Persoană care se găsește în fruntea unei instituții, a unei organizații, a unei armate etc.; conducător, cap, căpetenie. [< fr. chef]. substantiv masculin și femininșef

ȘEF, -Ă s. m. f. 1. persoană care conduce un colectiv, o instituție, o organizație, un compartiment de muncă etc.; conducător (II). ♦ ~ de orchestră = dirijor. 2. ~ de lucrări = grad didactic în învățământul superior, între asistent și conferențiar. (< fr. chef) substantiv masculin și femininșef

șef (-fi), s. m. – 1. Conducător, cap. – 2. (Arg.) Nene, bade. Fr. chef. – Der. șefie, s. f. (conducere); șefuleasă, s. f. (nevastă de șef; Arg., femeie, fato!), curios der. cu suf. f. -easă, pornind de la forma art. șeful, sau mai probabil cu l expresiv infix; subșef, s. m., după fr. sous-chef. substantiv masculin și femininșef

șef s. m., pl. șefi substantiv masculin și femininșef

*șef m. (fr. chef, d. lat. caput, cap). Cap, căpitan, comandant, director, maĭ-mare: regele e șefu statuluĭ; șef de gară, de bĭuroŭ, de orchestră. – Fam. și fem. șefă (ca membră). V. ajutor. substantiv masculin și femininșef

șef m. cel ce e în frunte, cel ce dirijează sau comandă: șeful armatei, șef de biurou, de orchestră (= fr. chef). substantiv masculin și femininșef

ȘEF, -Ă, șefi, -e, s. m. și f. 1. Persoană care conduce o organizație, o instituție etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcție altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ◊ Șef de orchestră = dirijor. ♦ (Fam.; la vocativ) Termen cu care cineva se adresează unei persoane (socotită egală sau inferioară). 2. (în sintagma) Șef de lucrări = grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad. – Din fr. chef. substantiv masculin și femininșef

șefu’ s. m. (la vocativ) termen cu care cineva se adresează unei persoane socotite egală sau inferioară. substantiv masculin și femininșefu

șéfă s. f., g.-d. art. șéfei; pl. șéfe substantiv masculin și femininșefă

ceasu’, șefu! expr. (adol.) (la fotbal) ai atins mingea cu mâna!; ai făcut henț! substantiv masculin și femininceasu

caraliu-șef s. m. sg. ministru de interne. substantiv masculin și feminincaraliușef

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor. substantiv masculin și femininbucătarșef

ȘEF DE BANDĂ caid, capelmaistru, carete, călifar, faraon, jupânar, mahăr, naș, pașă, regizor, shogun, staroste. substantiv masculin și femininșefdebandă

contábil-șéf s. m. (dar contabilul său șef), pl. contábili-șéfi substantiv masculin și feminincontabil-șef

redáctor-șéf s. m., pl. redáctori-șéfi substantiv masculin și femininredactor-șef

inspéctor-șéf s. m., pl. inspéctori-șéfi substantiv masculin și feminininspector-șef

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj. substantiv masculin și femininredactorșefadjunct