biurou definitie

BIURÓU s.n. v. birou. substantiv neutru biurou

*bĭuróŭ n., pl. urĭ (fr. bureau, masă de scris, dim. d. bure, stofă groasă de lînăçare se întinde pe bĭurouri). Masă de scris. Camera în care lucrează funcționariĭ: bĭurou unuĭ ministru. Secțiune administrativă a unuĭ minister și funcționariĭ eĭ. Locu unde se reunesc comisiunile uneĭ adunărĭ. Stabiliment public: bĭuroŭ de poștă. Prezidentu, viceprezidentu și secretariĭ uneĭ adunărĭ. Cabinet de contabili, de funcționarĭ superiorĭ aĭ uneĭ administrațiunĭ particulare. Bĭurourile camereĭ senatuluĭ, acelea care studiază diferite chestiunĭ la ordinea zileĭ. Bĭuroŭ de plasare, bĭuroŭ care se ocupă de servitorĭ, guvernante ș.a. – Și biroŭ (pop.). substantiv neutru bĭuroŭ

biurou n. 1. masă de scris; 2. localul unde lucrează mai mulți funcționari; 3. personalul unui biurou sau al unei adunări, adică prezidentul, vice-prezidentul și secretarii; 4. (la Cameră ori la Senat), comisiunile însărcinate cu examinarea unor chestiuni; 5. biurou de plasare, agenție ce se ocupă cu plasarea de amploiați, servitori, etc. substantiv neutru biurou

BIURÓU s. n. v. birou. substantiv neutru biurou

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului biurou

biurou   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular biurou biuroul
plural biurouri biurourile
genitiv-dativ singular biurou biuroului
plural biurouri biurourilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z