ASIGURÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care a încheiat un contract de asigurare; (cel) care se asigură. [Pl. -ați, -ate. / < asigura]. adjectivasigurat
ASIGURÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a încheiat o convenție de asigurare. (< asigura) adjectivasigurat
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care se asigură (3). ◊ (Adjectival) Casă asigurată. – V. asigura. adjectivasigurat
*asigurát, -ă Încredințat. Apărat pintr´o [!] asigurare, pintr´o garanție, pintr´o întăritură. adjectivasigurat
asigurát adj. m., s. m., pl. asiguráți; adj. f., s. f. asigurátă, pl. asiguráte adjectivasigurat
asigurat a. încredințat. ║ m. garantat printr´o asigurare. adjectivasigurat
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană, instituție, bun etc.) care se asigură (3). – V. asigura. adjectivasigurat
ASIGURÁT, -Ă, asigurați, -te, s. m. și f. Persoană care (se) asigură (3). Asiguratul se bucură de toate drepturile prevăzute în contractul de asigurare. adjectivasigurat
*asígur, a -á v. tr. (d. sigur, după fr. assurer). Încredințez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casă. V. refl. Mă conving. Mă întăresc (ca să nu port grija): m´am asigurat din spre dușmanĭ. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc. verb tranzitivasigur
asigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 asígură verb tranzitivasigura
asigura v. 1. a încredința; 2. a face un contract cu o societate de asigurare; 3. a se convinge. verb tranzitivasigura
ASIGURÁ vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. ♦ tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asígur. / < sigur, după it. assicurare, fr. assurer]. verb tranzitivasigura
ASIGURÁ vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer) verb tranzitivasigura
ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a3- + sigur (după fr. assurer). verb tranzitivasigura
ASIGURÁ, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer). verb tranzitivasigura
ASIGURÁ, asígur, vb. I. Tranz. 1. A constitui (în condiții determinate, grație calităților pe care le posedă sau activității pe care o desfășoară) o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură, a pregăti în mod sigur, durabil; a garanta. Făurirea și întărirea statului de democrație populară, prietenia și alian¬ța cu marea Uniune Sovietică, sprijinul și ajutorul ei dezinteresat și frățesc asigură independența, suveranitatea de stat, dezvoltarea și înflorirea Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 6. Oamenilor muncii, cetățeni ai Republicii Populare Romîne, fără deosebire de naționalitate sau rasă, le este asigurată deplina egalitate de drepturi în toate domeniile vieții economice, politice și culturale. CONST. R.P.R. 38. Se cuvine ca vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce în curînd îi va asigura tot lui o spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. 2. A încredința pe cineva despre un lucru. M-a asigurat vărul Iancu... că se pregătește un proiect de biruri. ALECSANDRI, T. I 304. 3. A încheia un contract de asigurare a unui bun. Asigur casa împotriva incendiului. * Refl. (Obiectul asigurării este viața) M-am asigurat la « Asigurările de stat ». – Prez. ind. și: (învechit) asigurez (NEGRUZZI, S. III 184, ALEXANDRESCU, M. 211). verb tranzitivasigura
asigurat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | asigurat | asiguratul | asigurată | asigurata |
plural | asigurați | asigurații | asigurate | asiguratele | |
genitiv-dativ | singular | asigurat | asiguratului | asigurate | asiguratei |
plural | asigurați | asiguraților | asigurate | asiguratelor |