vocativ definitie
- Vezi aici mai multe rimevocativ
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuvoc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuiv
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutiv
VOCATÍV s.n. Caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. [Cf. lat. (casus) vocativus, fr. vocatif]. substantiv neutruvocativ
VOCATÍV s. n. caz al declinării care exprimă o chemare, o invocare adresată cuiva. (< lat. vocativus, fr. vocatif) substantiv neutruvocativ
vocatív s. n., pl. vocatíve substantiv neutruvocativ
*vocatív n., pl. e (lat. vocativus). Gram. Cazu chemăriĭ, precum: omule, măĭ vecine; o, Doamne ! substantiv neutruvocativ
vocativ n. cazul ce deseamnă persoana sau lucrul la care se vorbește: Dumnezeule ! substantiv neutruvocativ
VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă adresarea, chemarea, invocația. – Din fr. vocatif, lat. vocativus. substantiv neutruvocativ
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivocativ
| vocativ substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | vocativ | vocativul |
| plural | vocative | vocativele | |
| genitiv-dativ | singular | vocativ | vocativului |
| plural | vocative | vocativelor | |