curios definitie

CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care manifestă curiozitate; indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. [Pron. -ri-os, var. (pop.) curioz, -oază adj. / cf. fr. curieux, it. curioso, lat. curiosus]. adjectivcurios

curiós (curioásă), adj. – 1. Ciudat, straniu. – 2. Indiscret. – Mr. curios. It. curioso, și mai tîrziu fr. curieux (sec. XIX). Înainte se pronunța și curioz, ca în it., sau in ngr. ϰοριόζος. – Der. necurios, adj. (fără curiozitate); curiositate, s. f. (curiozitate). adjectivcurios

CURIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care manifestă curiozitate; indiscret. 2. care stârnește curiozitate; ciudat, neobișnuit. (< fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso) adjectivcurios

*curiós, -oásă adj. (lat. curiosus, d. cura, grijă). Doritor de a ști, de a vedea. Indiscret, care se interesează de ceĭa de nu-l privește: copil curios. Singular, cĭudat, straniŭ, al draculuĭ: curios lucru și asta! Sucit, năzuros: curios om! Interj. de mirare: Curios! Adv. În mod curios. – În Mold. nord curioz (rus. kurióznyĭ). adjectivcurios

curiós (-ri-os) adj. m., pl. curióși; f. curioásă, pl. curioáse adjectivcurios

curios a. 1. doritor de a cunoaște, de a vedea, de a ști; 2. rar, care exercită curiozitatea; 3. indiscret. adjectivcurios

CURIÓS, -OÁSĂ, curioși, -oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârnește curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobișnuit; original. [Pr.: -ri-os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso. adjectivcurios