www.ReduPedia.ro
Definitie picior - ce inseamna picior - Dex Online

picior definitie

piciór (picioáre), s. n.1. Membru inferior la om și fiecare dintre membrele care ajută la deplasare la celelalte viețuitoare, labă. – 2. Gambă, but, coapsă. – 3. Bază, sprijin. – 4. Măsură de lungime. – 5. Metru poetic. – 6. Normă, stil. – 7. Dîmb, delușor. – 8. Coadă sau mîner de coasă. – 9. (Olt.) Claie de 13 snopi. – Mr. (ci)cior, megl. picior, istr. picioru. Lat. petiolus (Diez, II, 53; Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1371; REW 6324a), cf. sp. pezuelo. CuvÎnt de uz intern (ALR, I, 55). – Der. picioroangă (var. piciorong), s. f. (înv., cîrjă; cataligă, papainog; pasăre cu picioare lungi); picioruș, s. m. (picior mic; un anumit fel de a tricota; bețigaș de literă); piciorușe, s. f. (Banat, trepied); împicioronga, vb. refl. (a se pune pe picioare). substantiv neutru picior

picior, picioare s. n. 1. termoplonjor, fierbător. 2. stivă de navete (în special pâine sau lapte ambalat în sticle). substantiv neutru picior

picior n. 1. membru ce servă omului și altor animale la mers: a o lua la picior, a fugi grabnic; a lua peste picior, a-și bate joc de cineva; 2. partea inferioară a unui obiect, arbore, munte: picior de masă, pe un picior de plaiu POP. 3. veche măsură de lungime în valoare de 324 milimetri; 4. parte din vers: exametrul are șase picioare; 5. grămadă de fân ce se durează din mai multe căpițe; 6. Bot. nume de plante: piciorul caprei, plantă cu proprietăți stimulente și vulnerare, crește prin fânețe umede din păduri și tufișuri (Aegopodium podagraria); piciorul cocoșului, gălbenele; piciorul vițelului, arumă. [Lat. PETIOLUS]. substantiv neutru picior

PICIÓR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la șold până la vârful degetelor, și fiecare dintre membrele celorlalte viețuitoare, care servesc la susținerea corpului și la deplasarea în spațiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. În (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = în poziție verticală; sus. În vârful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe vârfurile degetelor de la picioare; p. ext. fără a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fără mijloc de locomoție, pe jos. Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire. Pe picior greșit = (la unele jocuri sportive) nepregătit pentru a para acțiunea adversarului sau, p. gener., pentru a răspunde unei provocări. ◊ Expr. Unde-ți stau picioarele îți va sta și capul = vei plăti cu viața (dacă nu vei face un anumit lucru). A sări drept (sau ars) în picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau în) picioare = a) a se însănătoși după o boală (lungă); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau în) picioare = a vedea pe cineva sănătos. (Glumeț sau ir.) Are numai (atâția...) ani pe un picior = are o vârstă mai mare decât cea pe care o mărturisește. A pune piciorul (undeva) = a călca, a păși, p. ext., a pătrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a iniția, a organiza ceva, a face să meargă, să funcționeze; b) a îngriji un bolnav și a-l însănătoși. A scula (sau a pune etc.) în picioare = a mobiliza în vederea unei acțiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slăbi, a se prăpădi cu încetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (ușor), fără a zăcea la pat. (A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele înainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) în picioarele cuiva = a împiedica, a încurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a rămâne, a fi) în picioare = a) a exista sau a continua să existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi întemeiat; c) a sta, a rămâne intact sau în poziție verticală. E tată-său (sau mamă-sa etc.) în picioare = seamănă întocmai, e leit cu tatăl său (sau cu mama sa etc.). A sări într-un picior = a se bucura mult. Cât te-ai întoarce (sau învârti) într-un picior = repede de tot, într-o clipă. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-și lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a începe să fugă (repede), a o lua la goană; a încerca să se facă nevăzut prin fugă. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-și mai strânge picioarele = a nu (mai) sta potolit, liniștit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-și bate (sau a-și rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multă alergătură. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se așeza, a se stabili undeva. A cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili înaintea cuiva. A călca (pe cineva) pe picior = a preveni pe cineva (călcându-l pe încălțăminte) să nu facă sau să nu spună ceva; a face sau a spune (cuiva) ceva supărător. (Pop. și fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) greșit (logic sau gramatical) ori fără talent; p. ext. a scrie urât, a mâzgăli. Fără cap și fără picioare = fără logică, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea. (A sta sau a ședea etc.) picior peste picior = (a ședea într-o poziție comodă) cu o parte a unui picior ridicată și așezată peste celălalt picior. Cu coada între picioare = rușinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-și bate joc. A călca (pe cineva sau ceva) în picioare = a distruge, a nimici; a disprețui, a desconsidera. A pune (sau a așterne, a închina etc. ceva) la picioarele cuiva = a închina, a oferi cuiva (ceva) în semn de supunere, de prețuire, de omagiu. A-i pune (cuiva) capul sub picior = a omorî pe cineva. A bate din picior = a încerca să-și impună voința; a se răsti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul în prag = a lua o atitudine hotărâtă, a se opune energic. A da din mâini și din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o acțiune la bun sfârșit, pentru a scăpa dintr-o încurcătură etc. (Fam.) A sta cu picioarele în apă rece = a se gândi profund și îndelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de război) = a fi (sau a se afla etc.) în stare de pace (sau de război). A fi pe picior de egalitate (sau pe același picior) cu cineva = a se bucura de aceleași drepturi, a avea aceeași situație cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lăsa să-i scape un prilej favorabil. A trăi pe picior mare = a duce o viață de belșug, a cheltui mult. Parcă l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care trăiește o bucurie mare și neașteptată. A fi (sau a sta) pe picior de ducă (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de mâini și de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acționeze. A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a(-și) periclita situația. A cădea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ține, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) ține etc. picioarele, se spune despre un om care și-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urmă de..., (nici) țipenie. Negustorie (sau comerț, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comerț, afaceri etc.) făcute întâmplător, ocazional, fără sediu sau firmă înscrisă. ◊ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = plantă erbacee de pădure, cu frunze palmate cu trei diviziuni și cu flori albe sau roșietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocoșului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate și cu flori galbene (Ranunculus). ◊ Picior (1) de animal sau de pasăre fript sau fiert (pentru a fi mâncat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. anal. Nume dat unor părți de obiecte, de construcții sau unor obiecte, instrumente etc. care seamănă cu piciorul (1) și servesc ca suport, ca element de susținere, de fixare etc. ◊ Partea de jos, apropiată de pământ, a tulpinii unei plante; p. ext. rădăcină. 4. P. anal. Element al unei construcții care servește la susținerea și la legarea ei de teren; partea de jos, masivă, a unei construcții, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranță = parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecției unor lucrări sau a unor construcții de la suprafață. 5. P. anal. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zonă mai largă de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; în sintagma) Piciorul perpendicularei = intersecția unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de măsură, având lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosită și astăzi în unele țări. 9. Unitate ritmică a unui vers, compusă dintr-un număr fix de silabe lungi și scurte sau accentuate și neaccentuate. – Lat. petiolus. substantiv neutru picior

picĭór n., pl. oare (lat. petiolus îld. pediolus, dim. d. pes, pĕdis, picĭor; it. picciuólo, pețiol, peduncul; sp. peciolo. Cp. cu fecĭor). Membru care servește omuluĭ și multor animale la susținut și la mers. (La om și la păsărĭ se numesc „picĭoare” cele doŭă membre posterioare cu care merg, ĭar la cŭndrupede se numesc așa și membrele anterioare, care corespind cu mînile [!] la om și cu aripile la păsărĭ. Fiind-că maĭmuțele pot apuca cu membrele posterioare ca și cele anterioare, li se zice că aŭ patru mînĭ [!], cî-s cŭadrumane. Insectele aŭ cîte 6 picĭoare, arahnidele cîte 8 și maĭ multe, crustaceele 10). Partea de jos a picĭoruluĭ, de la gleznă în jos: acest om are picĭor mic. Partea de jos proeminentă pe care se sprijină un lucru: picĭoarele meseĭ, scaunuluĭ, patuluĭ, dulapuluĭ, picĭoru unuĭ pahar (partea inferioară a munteluĭ se numește poale, nu picĭor). O veche măsură de lungime (32 c.m. și 4 m.m., cam 1/8 din metru). O parte din vers, compusă din 2-3 silabe: exametru [!] se numește așa fiindcă are șase picĭoare. În picĭoare, rezemîndu-te numaĭ pe picĭoare: a sta, a te scula în picĭoare. Cu picĭoarele: a călca în picĭoare (fig. = a nu respecta). A o lua la picĭor, a porni ĭute, a fugi. A sta cu ăușca la picĭor, a sta cu pușca în pozițiune de repaus (comanda: la picĭor !). A bate cuĭva din picĭor, a-ĭ porunci cu asprime. A fi pe picĭor de ducă, de războĭ, de pace, a fi gata de călătorie, a fi echipat pentru războĭ, pentru pace. A da cu picĭoru într´un lucru, unuĭ lucru saŭ uneĭ persoane, a o disprețui cînd se prezentă [!] ocaziunea de a te folosi de ĭa [!]: cînd era bogat îmĭ dădea cu picĭoru. A lua peste picĭor, a lua în rîs. A pune picĭoru´n prag, a te opune energic, a nu permite (V. opor). A face picĭoare (saŭ aripĭ), a dispărea vorbind de lucrurĭ saŭ persoane care nu pot umbla. A te învîrti într´un picĭor, a fi vesel față de un lucru care ți se pare ușor de făcut. A fi în picĭoare la toate, a fi gata p. toate serviciile și nevoile. A apuca pe Dumnezeŭ de picĭor, a da de o mare fericire, de un mare chilipir. A ședea picĭor peste picĭor, a ședea pe scaun c´un picĭor peste cel-lalt. (V. bimbașa). Plante: picĭoru capreĭ, 1. o plantă umbeliferă cu proprietățĭ stimulante și și vulnerare și care crește pin [!] pădurĭ și locurĭ umbroase și umede (aegopódium podagrária), 2. o plantă chenopodiacee (chenopódium album), picĭoru cocoșuluĭ; o plantă ranunculacee numită și gălbenele. (V. gălbenele); picĭoru vițeluluĭ, cocoșoaĭcă. V. crac, cocale, gĭonoate. substantiv neutru picĭor

piciór s. n., pl. picioáre substantiv neutru picior

!piciór-de-gáiță (plantă) (ga-i-) s. m. substantiv neutru picior

fără cap, fără picioare expr. v. fără cap și fără coadă. substantiv neutru fărăcap

PICIOARE caroase, catalige, copite, cotoaie, craci, fuse, gaibarace, gioale, grisine, miale, papainoage, paranteze, roți, scoabe, scobitori, țambale, țurloaie, zgaibarace. substantiv neutru picioare

a i se tăia (cuiva) picioarele expr. a simți brusc o slăbiciune (de spaimă, de emoție, de boală etc.) substantiv neutru aisetăia

!picioáre-lúngi (pasăre) s. m. substantiv neutru picioare

!piciórul-cáprei (plantă) (-ca-prei) s. m. art. substantiv neutru piciorul

picior de urs expr. (deț.) deținut condamnat pentru fapte deosebit de grave. substantiv neutru piciordeurs

a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa expr. a fugi. substantiv neutru aolualapapuc

picior de drac expr. (intl.) șapte ca valoare a fețelor celor două zaruri (în jocul de barbut). substantiv neutru piciordedrac

a face picioare expr. (glum.) a dispărea, a fi furat. substantiv neutru afacepicioare

picior de capră expr. (intl.) instrument de forma literei T, folosit ca șperaclu. substantiv neutru piciordecapră

a pune pe picioare expr. (d. o afacere) 1. a începe, a iniția. 2. (d. o unitate economică) a redresa. 3. (d. un bolnav) a vindeca, a lecui. substantiv neutru apunepepicioare

a-și lua călcâiele / picioarele la spinare expr. (pop.) a fugi substantiv neutru așiluacălcâiele

a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux. substantiv neutru atrăiîmpărătește

a cădea în picioare expr. a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. substantiv neutru acădeaînpicioare

a scrie cu picioarele expr. a scrie urât / ilizibil. substantiv neutru ascriecupicioarele

a o lua între picioare expr. (obs.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat substantiv neutru aoluaîntrepicioare

a pune piciorul în prag expr. a-și impune punctul de vedere. substantiv neutru apunepiciorulînprag

cu coada între picioare expr. spășit, pocăit. substantiv neutru cucoadaîntrepicioare

frecție la picior(ul) de lemn expr. gest sau acțiune inutilă, care nu poate îndrepta o stare de fapt / care nu poate ameliora o situație neplăcută. substantiv neutru frecțielapicioruldelemn

a-și băga picioarele în ceva expr. (vulg.) 1. a manifesta o atitudine disprețuitoare față de cineva. 2. a fi indiferent față de ceva, a nu-i păsa de ceva. substantiv neutru așibăgapicioareleînceva

a se uita picior peste picior expr. a fi sașiu, a suferi de strabism. substantiv neutru aseuitapiciorpestepicior

a sta cu picioarele în apă rece expr. a se gândi profund și îndelung la ceva. substantiv neutru astacupicioareleînapărece

a prinde pe Dumnezeu de un picior expr. a avea parte de un noroc mare și neașteptat. substantiv neutru aprindepedumnezeudeunpicior

a se spăla pe picioare în damigeană expr (glum.d. femei) a avea picioare foarte subțiri. substantiv neutru asespălapepicioareîndamigeană

a-și tăia singur craca de sub picioare expr. a-și primejdui singur situația printr-o acțiune negândită. substantiv neutru așităiasingurcracadesubpicioare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului picior

picior   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular picior piciorul
plural picioare picioarele
genitiv-dativ singular picior piciorului
plural picioare picioarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z