pâine definitie

credit rapid online ifn

pî́ne (est) și pî́ĭne (vest) f. (lat. panis, it. pane, sp. pan, fr. pain, pv. cat. pa, pg. páo. V. paner). Aliment făcut din aluat (maĭ ales de grîŭ) frămîntat, dospit și copt în cuptor. Nutriment, mijloc de traĭ: a-țĭ cîștiga pînea zilnică. Post, funcțiune: dați-ĭ și luĭ o pîne ! Cereale (Mold.): s´a făcut multă pîne anu acesta (ca rus. hlĭebá). La arșic, în jocu copiilor, partea cea unflată. Pîne albă, 1. făcută din făină albă, 2. cereale care daŭ făină albă, adică grîŭ (Mold.). Pîne neagră, făcută din făină de o coloare [!] maĭ închisă. Pîne goală, mîncată fără nimica. Pîne uscată saŭ veche (în Munt. rece), care nu maĭ este proaspătă. Pîne caldă (Munt.), pîne proaspătă. Pîne de cazarmă (saŭ de munițiune), pîne soldățească. Pîne amară (fig.), pîne cîștigată cu mare chin. Bun ca pînea caldă, foarte bun (vorbind de un om). A se vinde ca pînea caldă, a se vinde răpede [!]. A avea pînea și cuțitu, a fi stăpînu care păstrează și împarte bunătățile (a fi cheĭa și lacătu). Pînea păduriĭ (Prah.), rîșcov. Pînea porculuĭ, o plantă erbacee primulacee, une-orĭ cultivată p. florile eĭ frumoase și mirositoare plăcut (cýclamen europáeum). V. somon 2. substantiv femininpîne

pîine (pîini), s. f.1. Produs alimentar de panificație, pită. – 2. (Mold.) Grîne, cereale. – 3. (Înv.) Lan de grîu, holdă. – 4. Serviciu, slujbă, post. – Var. mold. pîne. Mr. pîne, megl. poini, istr. păre. Lat. panem (Pușcariu 1320; Candrea-Dens., 1388; REW 6198), cf. it. pane, prov., cat. pa, fr. pain, sp. pan, port. pᾶo.Der. pîinar, s. m. (brutar); pîinărie, s. f. (brutărie); pî(i)nișoară, s. f. (varietate de ciuperci, Russula integra). substantiv femininpîine

credit rapid online ifn

pấine s. f., g.-d. art. pấinii; pl. pâini substantiv femininpâine

PẤINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de faină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau a ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și pe cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâinea degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloace de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ Expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de o slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis. substantiv femininpâine

pâine (pâne) f. 1. aliment din făină dospită coaptă în cuptor: pâine de grâu, de secară; a mânca pâine și sare cu cineva, a trăi împreună împărtășind și cele bune și cele rele: să știu de bine că mă duc la mânăstire, pâine și sare nu mai mănânc cu el CAR.; 2. traiu zilnic: a-și câștiga pâinea; 3. funcțiune, post: voiu să te pui în pâine GR. AL.; 4. Mold. bucate, grâne (v. pâne): pânea pe câmp poate să putrezească AL.; 5. Bot. pâinea-pădurii V. rășcov; pâinea-porcului, mică plantă uneori cultivată pentru florile sale frumoase și plăcut mirositoare (Cyclamen). [Mold. pâne = lat. PANEM]. substantiv femininpâine

pîĭnár, pî́ĭne, V. pînar, pîne. substantiv femininpîĭnar

rî́școv m. (poate d. rus. rýžik, ryžičék, un fel de cĭupercă, d. rýžiĭ, roșcat). Mold. Trans. A cĭupercă comestibilă foarte mare roșiatică și cărămizie care crește pin [!] făget și brădet (lactarius deliciosus saŭ agáricus deliciosus). – În Prah. pînea păduriĭ. V. hrib, opintic, și zbîrcĭeg. substantiv femininrîșcov

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului substantiv femininpâinea

!pấinea-pădúrii (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pắdurii substantiv femininpâinea

ia cu pâine, neamule! expr. (înv.) este folosită de negustorii ambulanți și precupețe care reclamă pentru desfacerea produselor comercializate. substantiv femininiacupâine

a băga în pâine expr. a da (cuiva) de lucru / de muncă. substantiv femininabăgaînpâine

!árbore-de-pấine (plantă) s. m., pl. árbori-de-pấine substantiv femininarboredepâine

a scoate din pâine expr. a concedia. substantiv femininascoatedinpâine

a-și scoate pâinea expr. a-și câștiga existența, a dobîndi cele necesare traiului. substantiv femininașiscoatepâinea

pâinea lui Dumnezeu expr. (d. oameni) bun la suflet, inimos, generos, altruist substantiv femininpâinealuidumnezeu

a avea pâinea și cuțitul expr. a deține toată puterea / toate mijloacele substantiv femininaaveapâineașicuțitul

a se vinde ca pâinea caldă expr. (d. un produs comercial) a se vinde rapid, a fi foarte solicitat. substantiv femininasevindecapâineacaldă

pâinea cea de toate zilele expr. mijloace de subzistență substantiv femininpâineaceadetoatezilele

a lua pâinea de la gura cuiva expr. a lăsa pe cineva fără mijloace de subzistență. substantiv femininaluapâineadelaguracuiva

a mânca pâine cu sos de limbă expr. (glum.) a mânca pâine goală. substantiv femininamâncapâinecusosdelimbă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipâine

pâine   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pâine pâinea
plural pâini pâinile
genitiv-dativ singular pâini pâinii
plural pâini pâinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z