plăti definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeplăti
- Vezi aici mai multe rimeplăti
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuplă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuti
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuăti
PLAT1 s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui mediu. (< fr. plat) adjectivplat
plat adj. m., pl. plați; f. plátă, pl. pláte adjectivplat
PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, șes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt]. adjectivplat
plat (plátă), adj. – Plan, întins. Fr. plat. – E dubletul lui plat, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platte. – Der. platitudine, s. f., din fr. platitudine; platou, s. n., din fr. plateau; platformă, s. f., din fr. plate-forme; ploatăn, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platten (Candrea). adjectivplat
PLAT2, -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat) adjectivplat
*plat, -ă adj. (fr. plat, d. lat. pop. *plattus, probabil înrudit cu vgr. platýs, lat). Barb. Lat, turtit, neted. Fig. Ordinar, banal, fără merit: un personagiŭ plat, niște poeziĭ plate. Adv. A te exprima plat. adjectivplat
PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lat, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare;searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări atletice) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat. adjectivplat
plat-bandă f. 1. fășie de pământ ce mărginește laturile unei grădini și care de obiceiu e garnisită cu flori, arbuști, etc.; 2. Arhit. ciubuc lat și neted. adjectivplatbandă
plátă s. f., g.-d. art. plắții; pl. plăți substantiv femininplată
a lăsa (pe cineva) în plata Domnului expr. 1. a lăsa (pe cineva) să-și decidă singur destinul. 2. v. a lăsa în boii lui. 3. v. a lăsa baltă. substantiv femininalăsa
plátă f., pl. ățĭ (bg. sîrb. rus. pláta. V. plătesc). Acțiunea de a plăti: a efectua plățile. Ceĭa ce se plătește (datorie orĭ leafă): a lucra cu plată (pentru plată). Răsplată, recompensă: după faptă, și răsplată; a lăsa pe cineva în plata luĭ Dumnezeŭ. substantiv femininplată
plată f. 1. acțiunea de a plăti: zi de plată; 2. ceeace se dă spre achitarea unei datorii, leafă, simbrie: cu plată, fără plată; 3. fig. răsplată: a lăsa în plata lui D-zeu. [Abstras din plătì]. substantiv femininplată
PLÁTĂ, plăți, s. f. 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare. ♦ Sistem, mod după care se plătește. 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc. 3. Răsplată, recompensă (morală) dată cuiva pentru faptele sale bune; pedeapsă pentru fapte rele. ◊ Expr. A-și lua plata = a-și primi pedeapsa cuvenită. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place. A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace. – Din sl. plata. substantiv femininplată
*ápă plátă s. f. + adj. substantiv femininapăplată
plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat. substantiv femininplatăînnatură
a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat. substantiv femininafaceplataînnatură
a ciupi la nota de plată expr. (d. ospătari) a încărca în mod fraudulos nota de plată a clientului. substantiv femininaciupilanotadeplată
a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește. substantiv femininafaceplatănemțească
PLATI1- elem. „plat, turtit, larg”. (< fr. platy-, cf. gr. platys) substantiv masculinplati
PLÁTI2 s. m. pește de acvariu, vivipar, originar din Mexic și Guatemala, verde-gălbui, cu două pete mai întunecate spre vârful cozii. (< germ. Platy) substantiv masculinplati
plătí (plătésc, plătít), vb. – 1. A da bani în schimbul unui bun. – 2. A recompensa, a atribui. – 3. A lichida, a scăpa de o obligație. – 4. A (se) răzbuna. – 5. A ispăși. – 6. A valora. – 7. (Trans. de S.) A costa. – 8. (Refl.) A fi chit. – Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf. rus. platitĭ. – Der. plată, s. f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr. plată, din sl. (bg., sb., pol., rus.) plata; neplată, s. f. (lipsă de plată); plătitor, adj. (care plătește); neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil); platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite); neplatnic, adj. (insolvabil); plătnicie, s. f. (solvabilitate); răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s. f. (recompensă). Cf. platcă. verb tranzitivplăti
plătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plătésc, imperf. 3 sg. plăteá; conj. prez. 3 să plăteáscă verb tranzitivplăti
plătì v. 1. a achita o datorie: a plăti o sută de lei; 2. a da bani pentru ceva: a plăti serviciile cuiva; 3. a prețui: un ceas al dimineții plătește cât trei după prânz PANN; 4. fig. a expia: a plăti scump faptele sale. [Slav. PLATITI]. verb tranzitivplătì
PLĂTI, plătesc, vb. IV. 1. Tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc. ◊ Expr. A plăti cu capul (sau cu viața etc.) = a fi omorât pentru o greșeală, o îndrăzneală, o faptă necugetată etc. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna (pe cineva) cu vârf și îndesat pentru o pagubă sau o suferință. ♦ A achita un impozit, o obligație etc. ♦ Refl. A lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație. 2. Tranz. A răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera. ♦ Intranz. A recompensa pe cineva pentru faptele sale. 3. Intranz. (Pop.) A valora, a prețui, a face. ◊ Expr. A nu plăti (nici)o ceapă (degerată) sau (nici) două parale (ori doi bani etc.) = a nu avea nici o valoare. – Din sl. platiti. verb tranzitivplăti
a plăti (cuiva) cu aceeași monedă expr. a se răzbuna (pe cineva); a se revanșa (față de cineva). verb tranzitivaplăti
plătésc v. tr. (vsl. sîrb. platiti, rus. platitĭ). Achit, daŭ baniĭ datorațĭ cuĭva pentru un lucru orĭ serviciŭ: a plăti niște lucrătorĭ pentru munca lor, plătesc locu pe care-l ocup, o datorie, un bir, un serviciŭ pe care mi l-a făcut cineva. Răsplătesc, recompensez: să-țĭ plătească Dumnezeŭ ! Obțin pintr´un [!] sacrificiŭ, expiez: mulțĭ aeronauțĭ aŭ plătit foarte scump orĭ chear cu vĭața experiențele lor. V. intr. Achit, daŭ: am plătit un franc pe zi, pe o carte. Valorez: patria plătește maĭ mult de cît [!] familia. V. refl. Mă achit, plătesc tot ce eram dator: m´am plătit și de datoria asta ! Fig. Plătesc în locu altora saŭ pentru alțiĭ, sufer [!] eŭ din cauza greșelilor altora. Plătesc naturiĭ tributu, mor. verb tranzitivplătesc
a plăti nemțește expr. a plăti o consumație proporțional cu cât a consumat fiecare. verb tranzitivaplătinemțește
turcul plătește expr. folosită în situațiile când cineva, vrând-nevrând, plătește paguba sau cheltuiala făcută de alții. verb tranzitivturculplătește
a plăti oalele sparte (ale cuiva) expr. a suporta plata unor daune. verb tranzitivaplătioalelesparte
a avea o poliță de plătit cuiva expr. a urmări să se răzbune pe cineva verb tranzitivaaveaopolițădeplătitcuiva
a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere pentru o faptă comisă de cineva. verb tranzitivaplătioalelespartedealtcineva
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiplăti
| plăti | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)plăti | plătire | plătit | plătind | singular | plural | ||
| plătind | plătiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | plătesc | (să)plătesc | plăteam | plătii | plătisem | |
| a II-a (tu) | plătești | (să)plătești | plăteai | plătiși | plătiseși | ||
| a III-a (el, ea) | plătește | (să)plăteai | plătea | plăti | plătise | ||
| plural | I (noi) | plătim | (să)plătim | plăteam | plătirăm | plătiserăm | |
| a II-a (voi) | plătiți | (să)plătiți | plăteați | plătirăți | plătiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | plătesc | (să)plătească | plăteau | plătiră | plătiseră | ||