numit definitie

NUMÍT, -Ă numiți, -te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte. 2. (Înv.) Cunoscut, renumit, celebru. – V. numi. adjectiv numit

așá-numít adj. m., pl. așá-numíți; f. așá-numítă, pl. așá-numíte adjectiv așanumit

sus-numít adj. m., pl. sus-numíți; f. sus-numítă, pl. sus-numíte adjectiv sus-numit

numí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 să numeáscă verb tranzitiv numi

numì v. 1. a da un nume, a deosebi cu un nume: a numit pe fiu-său Petru; 2. a pune într´o funcțiune, într’o demnitate: l´a numit judecător; 3. a avea un nume: se numește Nicolae. verb tranzitiv numì

NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ Refl. A purta numele de..., a se chema...; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. Tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. Refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind... 4. Tranz. A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume. verb tranzitiv numi

numésc v. tr. (d. nume). Pun nume, daŭ nume. pe aprodu Purice Ștefan cel Mare l-a numit „Movilă”. Arăt cu numele obișnuit: sînt lucrurĭ pe care nu trebuĭe să le numeștĭ. Aleg, instituĭ, pun în vre-o funcțiune saŭ demnitate. a numi pe cineva funcționar, moștenitor. V. refl. Mă cheamă, port numele de, îmĭ zice: liberaliĭ se numeaŭ și „roșĭ”, ĭar conservatoriĭ „albĭ”. – În Olt. Vl. lumesc. Vechĭ numenesc (d. númene, vechĭu pl. d. nume). verb tranzitiv numesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului numit

numit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular numit numitul numi numita
plural numiți numiții numite numitele
genitiv-dativ singular numit numitului numite numitei
plural numiți numiților numite numitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z