comitet definitie

COMITÉT s.n. Colectiv, organ, for care conduce activitatea unui anumit domeniu. ◊ Comitet central = organ superior al unui partid comunist ori al unei organizații de masă, care conducea întreaga activitate a partidului ori a organizației în intervalul dintre două congrese; comitet executiv = organ de conducere al unui consiliu popular care exercita funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni. [Pl. -te, -turi. / < rus. komitet, fr. comité < engl. committee]. substantiv neutru comitet

COMITÉT s. n. 1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizații politice, de masă etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizații de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacție = colegiu de redacție. 2. organism în cadrul unei conferințe sau organizații internaționale, cu atribuții limitate și temporare. (< rus. komitet, fr. comité) substantiv neutru comitet

comitét s. n., pl. comitéte substantiv neutru comitet

COMITÉT, comitete, s. n. Colectiv, constituit de obicei pe bază de alegeri, pentru conducerea activității într-un anumit domeniu. V. comisie, consiliu. Comitet de întreprindere. Comitet de direcție. Comitet de redacție.Comitetele de luptă pentru pace constituie cea mai largă formă de mobilizare a maselor la lupta pentru apărarea păcii. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 457. Au mai fost adunări ale Comitetului Păcii la Roma, la Praga, la Stockholm, de unde a ieșit chemarea pentru toate popoarele să arate care și cîți sînt împotriva războiului. SADOVEANU, O. A. 264. S-a întrunit comitetul uzinei și greva a fost declarată. SAHIA, N. 35. Comitet central = organ superior al unui partid comunist sau muncitoresc sau al unei organizații de masă, care conduce întreaga activitate a partidului sau a organizației în intervalul dintre două congrese. Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor.Hotărârile ședințelor plenare din aprilie și octombrie 1932 ale Comite­tului Central al Partidului Comunist din Romînia orientau partidul cu toate forțele spre organizarea și mobilizarea la luptă a muncitorimii ceferiste, trasînd linia de îmbinare a luptei pentru revendicările economice imediate, cu lupta împo­triva războiului și fascismului. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 532. Plenara Comitetului Central [din 3-5 martie 1949] are la ordinea zilei problema muncii partidului pentru transformarea socialistă a agriculturii, în cadrul măreței opere de construire a socialismului în țara noastră. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 259. Comitet de partid = organ de conducere al unei organizații de partid ai cărei membri depășesc numărul de 300 (inclusiv candidații). Comitet executiv = organul de conducere a unui sfat popular, care exercită funcțiile sfatului în perioada dintre două sesiuni. Comitetele executive ale sfaturilor populare și consiliile de conducere ale gospodăriilor colective trebuie să aibă ca o preocupare centrală ridicarea nivelului cultural- tehnic al tuturor colectiviștilor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. Organele executive și de dispoziție ale sfaturilor populare regionale, raionale, orășenești și comunale sînt comitetele executive. CONST. R.P.R. 31. Comitet de grevă = (în țările capitaliste) comitet ales de muncitorii greviști pentru conducerea grevei și pentru ducerea tratativelor cu patronii în vederea satisfacerii revendicărilor munci­torești. încă în 1916 muncitorii mineri din Petroșani și Petrila au hotărît, în luna iunie, să declare greva generală în Valea Jiului. în toate localitățile s-au înființat comitete de grevă. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 626. Sarcina comu­niștilor era de a cuceri conducerea în sindicatele reformiste și de a organiza pe muncitoriindependent de convin­gerile lor politiceîn comitete de acțiune, comitete de grevă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 62. Co­mitet de inițiativă = grup de persoane care ia o ini­țiativă într-un domeniu oarecare și lucrează pentru înfăp­tuirea ei. Comitetele regionale și raionale de partid și comi­tetele executive, ale sfaturilor populare trebuie Siă acorde tot sprijinul organizatoric și politic comitetelor de inițiativă ale țăranilor muncitori care vor să formeze noi gospodării co­lective și întovărășiri agricole. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. (Ieșit din uz) Comitet școlar = organ de conducere în școlile primare și secundare din trecut, alcătuit din delegați ai profesorilor și părinților elevilor. Pe unde n-am umblat? Cui n-am cerut? La primărie, la Comitetul școlar, la Sfatul negustoresc. SEBASTIAN, T. 306. substantiv neutru comitet

*comitét n., pl. e (rus. comitét, germ. komitee, fr. comité, [de unde it. comitato] d. engl. kommittee, d. to commit, care e lat. com-mittere, -missum, a însărcina, a încredința. V. comisiune). Comisiune, membrĭ aleșĭ într´o adunare și însărcinațĭ să execute ceva. Comitet secret, din care publicu e exclus. Comitet de lectură, care examinează pĭesele teatrale, articulele [!] de revistă ș. a. în ainte [!] de a fi admise orĭ respinse. Comitet de salvare publică, cel ales de Convențiunea din Francia la 6 April 1793, celebru pin [!] cruzime. substantiv neutru comitet

COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a unor organizații politice, obștești etc. – Din rus. komitet, fr. comité. substantiv neutru comitet

comitet n. reunire de persoane însărcinate a discuta, a regula unele afaceri; comitet permanent, instituțiune compusă din 3 consilieri și 3 supleanți, aleși din sânul consiliului județean, spre a asista pe prefect în admmistrațiunea intereselor locale, fiind totdeodată și un corp deliberativ. [Rus. KOMITETŬ (din fr. comité)]. substantiv neutru comitet

de comitet expr. (d. oameni) cumsecade, de treabă, pe care te poți bizui. substantiv neutru decomitet

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului comitet

comitet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comitet comitetul
plural comitete comitetele
genitiv-dativ singular comitet comitetului
plural comitete comitetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z