comitet definitie

COMITÉT s.n. Colectiv, organ, for care conduce activitatea unui anumit domeniu. ◊ Comitet central = organ superior al unui partid comunist ori al unei organizații de masă, care conducea întreaga activitate a partidului ori a organizației în intervalul dintre două congrese; comitet executiv = organ de conducere al unui consiliu popular care exercita funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni. [Pl. -te, -turi. / < rus. komitet, fr. comité < engl. committee]. substantiv neutrucomitet

COMITÉT s. n. 1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizații politice, de masă etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizații de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacție = colegiu de redacție. 2. organism în cadrul unei conferințe sau organizații internaționale, cu atribuții limitate și temporare. (< rus. komitet, fr. comité) substantiv neutrucomitet

comitét s. n., pl. comitéte substantiv neutrucomitet

COMITÉT, comitete, s. n. Colectiv, constituit de obicei pe bază de alegeri, pentru conducerea activității într-un anumit domeniu. V. comisie, consiliu. Comitet de întreprindere. Comitet de direcție. Comitet de redacție. ▭ Comitetele de luptă pentru pace constituie cea mai largă formă de mobilizare a maselor la lupta pentru apărarea păcii. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 457. Au mai fost adunări ale Comitetului Păcii la Roma, la Praga, la Stockholm, de unde a ieșit chemarea pentru toate popoarele să arate care și cîți sînt împotriva războiului. SADOVEANU, O. A. 264. S-a întrunit comitetul uzinei și greva a fost declarată. SAHIA, N. 35. Comitet central = organ superior al unui partid comunist sau muncitoresc sau al unei organizații de masă, care conduce întreaga activitate a partidului sau a organizației în intervalul dintre două congrese. Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor. ▭ Hotărârile ședințelor plenare din aprilie și octombrie 1932 ale Comite­tului Central al Partidului Comunist din Romînia orientau partidul cu toate forțele spre organizarea și mobilizarea la luptă a muncitorimii ceferiste, trasînd linia de îmbinare a luptei pentru revendicările economice imediate, cu lupta împo­triva războiului și fascismului. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 532. Plenara Comitetului Central [din 3-5 martie 1949] are la ordinea zilei problema muncii partidului pentru transformarea socialistă a agriculturii, în cadrul măreței opere de construire a socialismului în țara noastră. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 259. Comitet de partid = organ de conducere al unei organizații de partid ai cărei membri depășesc numărul de 300 (inclusiv candidații). Comitet executiv = organul de conducere a unui sfat popular, care exercită funcțiile sfatului în perioada dintre două sesiuni. Comitetele executive ale sfaturilor populare și consiliile de conducere ale gospodăriilor colective trebuie să aibă ca o preocupare centrală ridicarea nivelului cultural- tehnic al tuturor colectiviștilor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. Organele executive și de dispoziție ale sfaturilor populare regionale, raionale, orășenești și comunale sînt comitetele executive. CONST. R.P.R. 31. Comitet de grevă = (în țările capitaliste) comitet ales de muncitorii greviști pentru conducerea grevei și pentru ducerea tratativelor cu patronii în vederea satisfacerii revendicărilor munci­torești. încă în 1916 muncitorii mineri din Petroșani și Petrila au hotărît, în luna iunie, să declare greva generală în Valea Jiului. în toate localitățile s-au înființat comitete de grevă. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 626. Sarcina comu­niștilor era de a cuceri conducerea în sindicatele reformiste și de a organiza pe muncitori – independent de convin­gerile lor politice – în comitete de acțiune, comitete de grevă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 62. Co­mitet de inițiativă = grup de persoane care ia o ini­țiativă într-un domeniu oarecare și lucrează pentru înfăp­tuirea ei. Comitetele regionale și raionale de partid și comi­tetele executive, ale sfaturilor populare trebuie Siă acorde tot sprijinul organizatoric și politic comitetelor de inițiativă ale țăranilor muncitori care vor să formeze noi gospodării co­lective și întovărășiri agricole. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. (Ieșit din uz) Comitet școlar = organ de conducere în școlile primare și secundare din trecut, alcătuit din delegați ai profesorilor și părinților elevilor. Pe unde n-am umblat? Cui n-am cerut? La primărie, la Comitetul școlar, la Sfatul negustoresc. SEBASTIAN, T. 306. substantiv neutrucomitet

*comitét n., pl. e (rus. comitét, germ. komitee, fr. comité, [de unde it. comitato] d. engl. kommittee, d. to commit, care e lat. com-mittere, -missum, a însărcina, a încredința. V. comisiune). Comisiune, membrĭ aleșĭ într´o adunare și însărcinațĭ să execute ceva. Comitet secret, din care publicu e exclus. Comitet de lectură, care examinează pĭesele teatrale, articulele [!] de revistă ș. a. în ainte [!] de a fi admise orĭ respinse. Comitet de salvare publică, cel ales de Convențiunea din Francia la 6 April 1793, celebru pin [!] cruzime. substantiv neutrucomitet

comitet n. reunire de persoane însărcinate a discuta, a regula unele afaceri; comitet permanent, instituțiune compusă din 3 consilieri și 3 supleanți, aleși din sânul consiliului județean, spre a asista pe prefect în admmistrațiunea intereselor locale, fiind totdeodată și un corp deliberativ. [Rus. KOMITETŬ (din fr. comité)]. substantiv neutrucomitet

COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a unor organizații politice, obștești etc. – Din rus. komitet, fr. comité. substantiv neutrucomitet

de comitet expr. (d. oameni) cumsecade, de treabă, pe care te poți bizui. substantiv neutrudecomitet