muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. și f. muncitoréști adjectivmuncitoresc
MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitorești, adj. Care aparține muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc. adjectivmuncitoresc
| muncitoresc adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | muncitoresc | muncitorescul | muncitorească | muncitoreasca |
| plural | muncitorești | muncitoreștii | muncitorești | muncitoreștile | |
| genitiv-dativ | singular | muncitoresc | muncitorescului | muncitorești | muncitoreștii |
| plural | muncitorești | muncitoreștilor | muncitorești | muncitoreștilor | |