INTERVÁL s.n. 1. Distanță în timp între două fenomene, între două evenimente consecutive; răstimp. 2. Spațiu care separă două lucruri. 3. Diferență de înălțime dintre două sunete muzicale. 4. (Mat.) Mulțimea punctelor sau numerelor cuprinse între două puncte sau numere date. [< fr. intervalle, it. intervallo, lat. intervallum]. substantiv neutruinterval
interval, intervale s. n. (intl.) duel pentru stabilirea, prin forță, a șefiei unei bande de infractori. substantiv neutruinterval
intervál s. n., pl. intervále substantiv neutruinterval
interval n. 1. distanță dela un loc, dela un timp la altul; 2. Muz. distanță între două tonuri. substantiv neutruinterval
*intervál n., pl. e (lat. inter-vallum, d. vallum, val, rîdicătură [!] de pămînt). Spațiŭ de loc saŭ de timp: santinelele eraŭ așezate la intervale, tunurile se auzeaŭ la intervale. Muz. Distanța dintre doŭă tonurĭ. La intervale, din loc în loc; din timp în timp. substantiv neutruinterval
INTERVÁL, intervale, s. n. 1. Distanță în timp între două fenomene, între două perioade, între două evenimente consecutive; răstimp. 2. Distanță în spațiu între două puncte, între două lucruri. ♦ (Mat.) Ansamblu de puncte, de numere cuprinse între două valori date. 3. Raportul de înălțime între două sunete muzicale. – Din fr. intervalle, lat. intervallum. substantiv neutruinterval
INTERVÁL, intervale, s. n. 1. Durata între două momente sau evenimente. V. răstimp. Intervalul dintre două sesiuni. ▭ În acest interval, peste patru milioane de locuitori [ai Moscovei] utilizează metroul. STANCU, U.R.S.S. 20. 2. Spațiul dintre două lucruri; distanță, loc gol între două lucruri. Sabina pășea ușor, prin intervalele de lumină și umbră. C. PETRESCU, C. V. 365. 3. Diferența dintre înălțimile a două sunete muzicale. Interval de o terță. substantiv neutruinterval
a face un interval expr. (intl.) a se lua la bătaie, a se bate. substantiv neutruafaceuninterval
a ieși la interval (cu ceva) expr. a plăti tratația (cuiva), a face cinste (cuiva). substantiv neutruaieșilainterval
a invita la un interval expr. (intl.) a provoca la duel / la bătaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul forței fizice. substantiv neutruainvitalauninterval
interval substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | interval | intervalul |
plural | intervale | intervalele | |
genitiv-dativ | singular | interval | intervalului |
plural | intervale | intervalelor |