central definitie

Negri (Munții) pl. numiți Carpații centrali, vin din Galiția si Bucovina, despărțind basinul Siretului de al Prutului. adjectiv negri

CENTRÁL, -Ă adj. 1. Aflat în centru, la centru; provenit de la centru; din centru. 2. (Fig.) Care este într-o poziție principală, favorizată, avantajoasă; care este în mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Cf. fr. central, it. centrale, lat. centralis]. adjectiv central

CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziție principală. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc. 3. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații. (< fr. central, lat. centralis) adjectiv central

centrál adj. m., pl. centráli; f. centrálă, pl. centrále adjectiv central

central a. 1. care s’află în centru; 2. fig. principal, care conduce toate: administrațiune centrală. V. școală. adjectiv central

CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care conduce sau dirijează de la un centru. – Fr. central (lat. lit. centralis). adjectiv central

*centrál, -ă adj. (lat. centralis, d. centrum, centru. V. con-centric și cp. cu epi-scopal față de micro-scopic). Care e în centru. Principal: oficiu central. Foc central, foc presupus odinioară în centru pămîntuluĭ. Cartușe cu foc central, care se aprind cînd le loveștĭ în mijlocu funduluĭ lor, unde e capsa. adjectiv central

CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj. 1. Care se află (apro­ximativ) în centru, în mijloc. Punct central. Străzi cen­trate. Comisia centrală (de la Focșani) = comisie instituită în anul 1858 pentru a unifica legislația Țărilor Romîne. La 1860 [Gr. Alexandrescu] a fost trimis la Focșani ca membru la Comisia centrală. GHICA, S. 670. ♦ Care provine dintr-un centru. Căldura centrală a pămîntului. Casă cu încălzire centrală. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care con­stituie un nucleu în jurul căruia se grupează elemente secundare. Ideea centrală care a animat tot timpul discuțiile la congres a fost să se găsească metoda de ame­liorare a conținutului și formei în creația literaturii actuale sovietice. SAHIA, U.R.S.S. 173. Dragomir este doar per­soana principală a piesei, persoana centrală, iar Anca și Ion persoanele secundare. GHEREA, ST. CR. II 147. ♦ Care conduce sau dirijează de la un centru. Administrație centrală, Comitet Central v. comitet. adjectiv central

CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S. f. 1. Instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Și în sintagma centrală industrială) = (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Din fr. central, lat. centralis. adjectiv central

CENTRÁLĂ s.f. 1. Organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de clădiri cu instalațiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Stațiune prin care se pun în legătură posturile unei rețele de telecomunicații. [Cf. fr. centrale]. adjectiv centrală

CENTRÁLĂ, centrale, s. f. 1. Instituție care are ca scop coordonarea activității și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de producție. 2. Ansamblu de instalații tehnice, servind la producerea unor anumite forme de energie. 3. Stațiune unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Fr. centrale. adjectiv centrală

Imperii centrale n. pl. nume dat în cursul răsboiului mondial (1914-1918) Germaniei și Austriei; ambele azi reduse teritorial și constituite în republicii. adjectiv imperiicentrale

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului central

central   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular central centralul centra centrala
plural centrali centralii centrale centralele
genitiv-dativ singular central centralului centrale centralei
plural centrali centralilor centrale centralelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z