PLENÁR adj. (Despre ședințe, adunări) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Ședință, adunare la care participă toți membrii unei organizații, ai unei instituții etc. ◊ Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația sau din unitatea repectivă. [Cf. fr. plénier, it. plenario]. adjectivplenar
PLENÁR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius) adjectivplenar
*plenár, -ă adj. (lat. plenarius, d. plenus, plin). Deplin, complet, compus din toțĭ membriĭ: ședință plenară. adjectivplenar
plenár adj. m., pl. plenári; f. plenáră, pl. plenáre adjectivplenar
plenar a. complet: ședință plenară. adjectivplenar
PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius. adjectivplenar
plenar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | plenar | plenarul | plenară | plenara |
plural | plenari | plenarii | plenare | plenarele | |
genitiv-dativ | singular | plenar | plenarului | plenare | plenarei |
plural | plenari | plenarilor | plenare | plenarelor |