halbă definitie

HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe]. substantiv femininhalbă

HÁLBĂ s. f. pahar de o jumătate de litru; cantitatea de lichid conținută. (< germ. Halbe) substantiv femininhalbă

hálbă (hálbe), s. f. – Pahar de bere cu capacitatea de o jumătate de litru. Germ. Halbe (Borcea 192). Este dublet al lui olbă, s. f. (Banat, flacon, sticlă). substantiv femininhalbă

halbă, halbe s. f. (deț.) țigară fumată pe jumătate. substantiv femininhalbă

*hálbă f., pl. e (germ. ein halbes [liter], jumătate [de litru]. Cp. cu pol 1). Mare pahar de bere de vre-o jumătate de litru. Conținutu luĭ: a bea o halbă. substantiv femininhalbă

hálbă s. f., g.-d. art. hálbei; pl. hálbe substantiv femininhalbă

halbă f. o jumătate litru (de bere): o halbă de bere. ISP. [Nemț. HALBE; termen introdus de chelnerii austriaci (v. chelner și țal)]. substantiv femininhalbă

HÁLBĂ, halbe, s. f. Cană specială pentru bere, având o capacitate de o jumătate de litru; p. ext. cantitatea de bere dintr-o astfel de cană. – Din germ. Halbe. substantiv femininhalbă

HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special cu o capacitate de o jumătate de litru, din care se bea bere; p. ext. canti­tatea de bere dintr-un astfel de pahar. În fața lor, la o masă lungă, acoperită c-un postav verde pătat de cerneală, pe care se cunoșteau urmele halbelor de bere, Iurașcu... făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 25. Am două halbe și un corn... plătește tu. CARAGIALE, O. II 194. substantiv femininhalbă