jumătate definitie

credit rapid online ifn

jumătáte f., pl. ățĭ (amestecătură din alb. ghĭúmas, jumătate, și lat. dimidietas, = dimidium și medietas, derivate d. medius, mijlociŭ. D. medietas vine it. metá, fr. moitié, sp. metad, pg. metade, ametade). Fiecare dintre cele doŭă părțĭ egale ale unuĭ tot. Fig. Fam. Nevastă, soție (saŭ și soț). Un fel de becață foarte mică numită și surdă. Jumătate saŭ pe jumătate mort, aproape mort. Cu jumătate de gură, a lene, fără convingere saŭ dorință de: a afirmat cu jumătate de gură. Acesta e unu și jumătate (de ex. bețiv, ștrengar, hoț), acesta e mare (bețiv, ștrengar, hoț). – Sing. și jumate (Sud. pop.). substantiv femininjumătate

jumătáte (jumătắți), s. f.1. Fiecare din cele două părți egale în care se poate divide un întreg. – 2. Fiecare din cele două părți egale dintr-un litru, dintr-un kilogram. – 3. Claie mică din 7 pînă la 20 snopi, considerată jumătate de căpiță. – 4. Soț, consort. – Var. vulg. juma(te). Mr. giumitate, megl. jimitate. Lat. mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem și cu rezultatul djgi (mr.) › ji (megl.), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus lat. dimidiĕtātem. Această der., semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămășită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; și Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucișarea cu gr. ἤμισυ după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Der. din lat. a fost abandonată de către toți cercetătorii moderni, care admit totuși, o încrucișare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvîntului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte alb. giymës, giymësë „jumătate” (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicația este laborioasă și nu pare a fi probabilă: conform ei, alb. giymë (‹ gr. ἤμισος cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune der. pe care am citat-o); și de aici rom. jumătate, prin der. cu suf. -ate, sau prin încrucișare cu dimidietatem. Etimonul alb. nu pare posibil, deoarece, pe lîngă dificultatea st, este ciudat paralelismul între alb. gj (ghi) față de rom. gj (cf. alb. gemp, rom. ghimpe, alb. güs, rom. ghiuj, etc.). Der. jumătăți (var. înjumătăți, jumătăța), vb. (a tăia în două, a despica; a reduce la jumătate). substantiv femininjumătate

credit rapid online ifn

jumătáte s. f., g.-d. art. jumătắții; pl. jumătắți substantiv femininjumătate

jumătate f. una din părțile unui tot împărțit în două părți egale: unu și jumătate fig. foarte șiret. [Cf. lat. DIMIDIETATEM]. substantiv femininjumătate

JUMĂTÁTE, jumătăți, s. f. 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ◊ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p. ext. segmentat, trunchiat. ◊ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gură(sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fară convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fară avânt. ♦ (Adverbial) în parte, întrucâtva. 2. (Glumeț) Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Var.: (fam. și reg.) jumá, jumáte s.f] – Et. nec. substantiv femininjumătate

jumătate-de-om m. monstru antropofag în basme: om care are numai o mână, un picior și un ochiu, moare și învie mereu. substantiv femininjumătatedeom

un drac și jumătate expr. v. drac împielițat. substantiv femininundracșijumătate

a vorbi cu gura altuia / cu jumătate de gură expr. a vorbi fără convingere / șovăielnic. substantiv femininavorbicuguraaltuia

jumătáte-de-pásăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătắții-de-pásăre substantiv femininjumătate-de-pasăre

a râde cu jumătate de gură / galben expr. a râde silit / forțat, a râde fără poftă; a se preface că râde. substantiv femininarâdecujumătatedegură

a umbla cu jumătăți de măsură expr. a fi nehotărât, a nu fi ferm; a nu duce un lucru până la capăt. substantiv femininaumblacujumătățidemăsură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluijumătate

jumătate   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular jumătate jumătatea
plural jumătăți jumătățile
genitiv-dativ singular jumătăți jumătății
plural jumătăți jumătăților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z