capacitate definitie

CAPACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi încăpător. ♦ Întindere sau mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține sau poate conține; conținutul unui obiect (mai ales al unui vas). 2. Îndemânare, abilitate, aptitudine, forță de a face ceva într-un anumit domeniu. ♦ Om destoinic, priceput; învățat, savant. ♦ (În trecut) Examen pentru obținerea titlului de profesor secundar. 3. Posibilitatea unui sistem tehnic sau a unui dispozitiv de a executa o operație, de a produce un efect sau de a suferi o transformare. 4. Drept, putere (legală) de a face un act. [Cf. fr. capacité, lat. capacitas]. substantiv feminincapacitate

*capacitáte f. (lat. capácitas, -átis. Cuprins, încăpere, mărime: capacitatea unuĭ vas. Fig. Inteligență: capacitatea unuĭ om. Pin [!] ext. Om inteligent: acest om e o capacitate. Jur. Permisiune legală: minoriĭ n' aŭ capacitatea de a testa. Măsură de capacitate, măsură care servește la măsuratu lichidelor și grînelor. – Rar (R. C. 2,34) capabilitate (d. capabil). substantiv feminincapacitate

capacitáte s. f., g.-d. art. capacitắții; pl. capacitắți substantiv feminincapacitate

CAPACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi încăpător. ◊ întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil să înțeleagă sau să facă ceva. ◊ om destoinic, priceput; învățat, savant. 4. (în trecut) examen pentru obținerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operație, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legală de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârșitul a opt clase elementare. (< fr. capacité, lat. capacitas) substantiv feminincapacitate

capacitate f. 1. conținutul unui lucru: măsură de capacitate, care servă a măsură lichide și grâne; 2. aptitudine legală: capacitatea de a testa; 3. fig. calitatea unui spirit capabil. substantiv feminincapacitate

CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Posibilitatea de a activa într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Persoană capabilă. 2. Posibilitate pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materie sau de energie. 3. Însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materie sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 4. Însușirea de a face acte juridice valabile. – Fr. capacité (lat. lit. capacitas, -atis). substantiv feminincapacitate

CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Volum al unui recipent. 2. Însușirea de a fi încăpător; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichidelor, al cerealelor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, însușirea morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Persoană capabilă. 5. Însușirea de a face acte juridice valabile. – Din fr. capacité, lat. capacitas, -atis. substantiv feminincapacitate

CAPACITÁTE, capacități, s. f. 1. Posibilitate de a lucra într-un domeniu, de a realiza ceva.V. aptitu­dine, pricepere, îndemînare, talent. Însușirea experienței sovietice întărește încrederea poporului romîn în propriile sale forțe, sădește în conștiința munci­torilor, tehnicienilor și inginerilor romi în o uriașă încredere în capacitățile lor creatoare și contribuie la înflorirea culturii, artei și științei în țara noastră. GHEORGHIU-DEJ, Î. Dem. 19. Era un om d-un caracter original și de-o mare capacitate. BĂLCESCU, O. 1 81. ♦ Persoană de o deosebită destoi­nicie. X este o mare capacitate medicală. 2. Însușirea de a face acte juridice valabile. 3. Calitatea de a fi încăpător, de a cuprinde o can­titate (mare sau mică) de materie. Avînd deasupra un coș de nuiele care le triplează capacitatea... [carele] trec încărcate cu știuleți. BOGZA, C. O. 390. ◊ Măsuri de capacitate = măsuri cu care se determină volumul lichi­delor, al grînelor etc. Litrul este o măsură de capacitate. substantiv feminincapacitate