ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esențial. ♦ Care cuprinde primele noțiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, ușor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparținând naturii și fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire, lat. elementarius]. adjectivelementar
ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. de bază, esențial, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc. ♦ învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare. 3. care ține de natură și de fenomenele ei. (< fr. élémentaire, lat. elementarius) adjectivelementar
elementár adj. m., pl. elementári; f. elementáră, pl. elementáre adjectivelementar
elementar a. 1. ce ține de un element: corp elementar; 2. privitor la noțiunile prime: chimie elementară; 3. foarte ușor, foarte simplu: adevăr elementar. adjectivelementar
*elementár, -ă adj. (lat. elementarius). Care ține de element: corp elementar. Care conține elementele uneĭ științe: carte elementară. Foarte ușor, foarte simplu: adevăr elementar. Adv. În mod elementar: a trata o chestiune elementar. adjectivelementar
ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puțin complicat; simplu, ușor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ține de natură și de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius. adjectivelementar
ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ Fig. Simplu, ușor, puțin complicat. 2. (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. Tratat elementar de anatomie. ◊ Invățămînt elementar = prima treaptă a învățămîntului, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline științifice și literare. 3. Care ține de natură, de fenomenele ei. V. element (3). Forță elementară. adjectivelementar
elementar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | elementar | elementarul | elementară | elementara |
plural | elementari | elementarii | elementare | elementarele | |
genitiv-dativ | singular | elementar | elementarului | elementare | elementarei |
plural | elementari | elementarilor | elementare | elementarelor |