baraj definitie

BARÁJ s.n. 1. Obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz. ♦ Lucrare provizorie într-un puț de mină, care oprește pătrunderea apelor în timpul săpării acestuia. 2. Piedică; barieră. ♦ Lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții. 3. Foc dens și rapid de artilerie sau de arme automate, care are drept scop să oprească atacul inamicului. 4. (Sport) Întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sau concurenți aflați la egalitate într-o categorie superioară sau pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament. [Pl. -je, -juri. / < fr. barrage]. substantiv neutrubaraj

*baráj n., pl. e (fr. barrage). Zăpor, barieră ridicată pe un drum și maĭ ales într’un rîŭ navigabil (cum ar fi sloiurile grămădite și oprite undeva). substantiv neutrubaraj

baráj s. n., pl. baráje substantiv neutrubaraj

BARÁJ s. n. 1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz. 2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc. 3. piedică; barieră. 4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului. 6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor. (< fr. barrage) substantiv neutrubaraj

BARÁJ, baraje, s. n. 1. Obstacol construit de-a curmezișul albiei unei ape pentru a-i opri complet curgerea, în scopul ridicării nivelului în amonte; stăvilar, zăgaz. ♦ Lucrare provizorie într-un puț de mină în timpul săpării acestuia, pentru a opri pătrunderea apelor care vin de sus sau care izvorăsc din fund. 2. Piedică, barieră; (Mil.) lucrare realizată prin săpături, așezare de mine etc., cu scopul de a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir susținut de artilerie, pentru oprirea înaintării inamicului. – Fr. barrage. substantiv neutrubaraj

BARÁJ, baraje, s. n. 1. Construcție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare; stăvilar, zăgaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificație făcută pentru a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir de artilerie pentru oprirea înaintării inamicului. Foc de baraj = tragere care acoperă cu o ploaie de proiectile o suprafață de teren, pentru a deveni astfel inaccesibilă inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedică (în drum). 3. Întrecere suplimentară între mai mulți concurenți sau între mai multe echipe aflate la egalitate, pentru a se putea departaja într-un clasament oficial. 4. (În sintagma) Baraj psihic = simptom al schizofreniei care constă în oprirea bruscă și nemotivată a unui act (4). – Din fr. barrage. substantiv neutrubaraj

BARÁJ, baraje, s. n. 1. Stăvilar, zăgaz. Un om într-o zi poposea Pe malu-i cărunt și sălbatic [al Bis­triței]... în valuri își prinse obrazul: «Adună-ți, bătrîne, izvoarele reci, Aici ridica-vom barajul». FRUNZĂ, în POEZ. N. 228. 2. Piedică, barieră. (Mil., de obicei urmat de deter­minări) Lucrare realizată prin săpături, așezare de mine etc., cu scopul de a opri sau de a întîrzia înaintarea inami­cului. Baraj de sîrmă ghimpată. Baraj de mine. Baraj de artilerie (adesea fără determinare) = tir susținut de artilerie, care are drept scop să oprească atacul inamicului. Barajul stăruia de mai bine de trei ceasuri drept deasupra liniei întîia. CAMILAR, N. I 437. Și-auzul [ne e] plin de focuri de baraj, Căci am luptat pe margini de genune. CAMIL PETRESCU, V. 86. Dacă s-ar porni o baterie in bubuituri puternice, grămada sprijinită de cîrje ar porni din nou în salturi nebune pentru trecerea de baraj. SAHIA, N. 18. substantiv neutrubaraj