exprimare definitie

EXPRIMÁRE s.f. Expunere, reprezentare în cuvinte a unor idei, a unor sentimente etc.; expresie. ♦ Formulare a unor idei, pronunțare a unor cuvinte etc. [< exprima]. substantiv feminin exprimare

EXPRIMÁRE s. f. acțiunea de a (se) exprima; formulare a unor idei sau sentimente etc. ◊ comunicare prin cuvinte; pronunțare a unor cuvinte etc. (< exprima) substantiv feminin exprimare

exprimáre s. f., g.-d. art. exprimắrii; pl. exprimắri substantiv feminin exprimare

EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; formulare a unor idei sau sentimente; expresie. ♦ Comunicare prin cuvinte; vorbire; pronunțare a unor cuvinte. – V. exprima. substantiv feminin exprimare

EXPRIMÁRE, exprimări, s. f. Acțiunea de a (se) exprima și rezultatul ei; manifestare, exteriorizare a unor fenomene, a unor idei, a unor sentimente etc. În secolul al XV-lea, arta își găsea exprimarea în creația populară, laică, și cea bisericească. IST. R.P.R. 138. ♦ Formulare a unor idei. Din năvala de neologisme sp vor ciurui cele necesare exprimării precise. SADOVEANU, E. 38. substantiv feminin exprimare

*exprím, a v. tr. (fr. exprimer, d. lat. éx-primo, ex-prímere, a stoarce, d. premere, a apesa [!], a presa. V. presă). Storc (Rar). Fig. Manifestez gîndurile saŭ impresiunile pin [!] vorbe, gesturĭ saŭ expresiune a fețeĭ: șĭ-a exprimat bucuria, fața luĭ exprima mirarea. V. refl. Îmĭ arăt ideile: profesoru s´a exprimat favorabil despre acest elev. Vorbesc: acest om se exprimă greŭ. verb tranzitiv exprim

EXPRIMÁ vb. I. tr. A spune, a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.). ♦ refl. A vorbi, a reda în cuvinte. [P.i. exprím, var. esprima vb. I. / < fr. exprimer, lat. exprimere]. verb tranzitiv exprima

EXPRIMÁ vb. I. tr. a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.) prin cuvinte sau prin gesturi. II. refl. a vorbi, a reda prin cuvinte. (< fr. exprimer, lat. exprimere) verb tranzitiv exprima

exprimá (a ~) vb., ind. prez. 3 exprímă verb tranzitiv exprima

exprimà v. 1. a reda cu vorba, prin cuvinte: a-și exprima cugetarea; 2. a manifesta prin acțiuni sentimentul sau pasiunile: ochii săi exprimau recunoștință. verb tranzitiv exprimà

EXPRIMÁ, exprím, vb. I. Tranz. A expune, a formula, a manifesta, prin cuvinte sau prin gesturi, păreri, idei, sentimente, impresii etc. ♦ Refl. A reda în cuvinte. – Din fr. exprimer, lat. exprimere. verb tranzitiv exprima

EXPRIMÁ, exprím, vb. I. T r a n z. (Despre oameni) A arăta, a expune, a manifesta păreri, idei, concepții, sentimente etc. Poporul se îmbăta de speranța fericirilor ce strălucesc în viitor; nimeni insă nu se gîndi că, pentru dobindirea drepturilor naționale, nu este destul a exprima o dorință, ci a face sacrificii mari. BOLINTINEANU, O. 281. ◊ (Despre abstracte) Mișcarea pentru pace exprimă interesele fundamentale ale tuturor popoarelor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 146. ♦ Refl. A vorbi, a formula în cuvinte. Cind este emoționat se exprimă greu. verb tranzitiv exprima

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului exprimare

exprimare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exprimare exprimarea
plural exprimări exprimările
genitiv-dativ singular exprimări exprimării
plural exprimări exprimărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z