săpătură definitie

săpătură, săpături s. f. verificare; investigație. substantiv femininsăpătură

săpătúră s. f., g.-d. art. săpătúrii; pl. săpătúri substantiv femininsăpătură

săpătúră f., pl. ĭ. Rezultatu săpăriĭ: săpătură adîncă în vie. Excavațiune, șanț lung și lat p. a face un drum neted (debleŭ): șosea, calea ferată în săpătură. Litere saŭ alte semne gravate: săpăturile de pe un monument. substantiv femininsăpătură

săpătură f. 1. acțiunea și efectul lucrării cu sapa: săpătura viei, porumbului; 2. excavațiune, șanț; 3. scormonire în pământ spre a căuta ceva; 4. gravură, sculptură: săpăturile depe templu. substantiv femininsăpătură

SĂPĂTÚRĂ, săpături, s. f. 1. Săpat. ♦ Spec. (La pl.) Lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice. 2. (Concr.) Groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa¹ sau cu alte unelte ori mașini de săpat. – Săpa + suf. -ătură. substantiv femininsăpătură

a face săpături expr. a verifica, a investiga; a căuta. substantiv femininafacesăpături