misiune definitie

MISIÚNE s.f. 1. Însărcinare, rol, funcție încredințată cuiva. 2. Delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat (în special diplomatic). ♦ Reprezentanță diplomatică permanentă condusă de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie dominantă. [Pron. -si-u-, var. misie s.f. / cf. fr. mission, it. missione, lat. missio]. substantiv femininmisiune

*misiúne f. (lat. míssio, -ónis, d. mittere, missum, a trimete. V. ad-, co-, de-, e-, per- și pro-misiune, tri-met). Însărcinare, putere dată cuĭva de a face ceva în numele tăŭ: misiune diplomatică, apostoliĭ luĭ Iisus Hristos aveaŭ misiunea de a predica Evanghelia. Comisiune, persoane trimese [!] cu o însărcinare: misiunea străină a sosit. Plată dată p. o misiune (ceĭa ce în armată se numește mísie: atîta soldă și atîta la sută misie). substantiv femininmisiune

misiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. misiúnii; pl. misiúni substantiv femininmisiune

misiune f. 1. însărcinare, putere dată cuiva spre a face ceva; misiune diplomatică, științifică; 2. predicarea Evangheliei: misiunea apostolilor; 3. preoți trimiși în depărtare spre a converti pe infideli. substantiv femininmisiune

MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică cu grad de ambasadă sau de legație, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; (cu sens colectiv) preoți trimiși într-o astfel de acțiune; p. ext. numele centrului religios de misiune (3). 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv., 1) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis. substantiv femininmisiune

a pleca în misiune expr. (intl.) a se deplasa în vederea comiterii unei infracțiuni. substantiv femininaplecaînmisiune