împuternici definitie
- Vezi aici mai multe sinonime împuternici
- Vezi aici mai multe rime împuternici
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu îm
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu împ
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ici
împuternicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 să împuterniceáscă verb tranzitivîmputernici
împuternicì v. 1. a prinde puteri, a întări; 2. a da puteri depline. verb tranzitivîmputernicì
ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic. verb tranzitivîmputernici
împuternicésc v. tr. Autorizez, daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere. verb tranzitivîmputernicesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîmputernici
| împuternici | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)împuternici | împuternicire | împuternicit | împuternicind | singular | plural | ||
| împuternicind | împuterniciți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | împuternicesc | (să)împuternicesc | împuterniceam | împuternicii | împuternicisem | |
| a II-a (tu) | împuternicești | (să)împuternicești | împuterniceai | împuterniciși | împuterniciseși | ||
| a III-a (el, ea) | împuternicește | (să)împuterniceai | împuternicea | împuternici | împuternicise | ||
| plural | I (noi) | împuternicim | (să)împuternicim | împuterniceam | împuternicirăm | împuterniciserăm | |
| a II-a (voi) | împuterniciți | (să)împuterniciți | împuterniceați | împuternicirăți | împuterniciserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | împuternicesc | (să)împuternicească | împuterniceau | împuterniciră | împuterniciseră | ||