străinătate definitie

străinéște adv. Ca străiniĭ. substantiv femininstrăinește

STRĂINĂTATE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate. substantiv femininstrăinătate

străinătáte (stră-i-) s. f., g.-d. art. străinătắții; pl. străinătắți substantiv femininstrăinătate

străinătate f. țară străină: a pleca în străinătate. substantiv femininstrăinătate

străinătáte f. (d. străin). Țară străină: a pleca în străinătate. Străinime: zboară păsările toate de-atîta străinătate (Em.). – În vest stre-. substantiv femininstrăinătate

STRĂINĂTÁTE, străinătăți, s. f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s. f.] – Străin + suf. -ătate. substantiv femininstrăinătate