reprezentanță definitie
- Vezi aici mai multe sinonime reprezentanță
- Vezi aici mai multe rime reprezentanță
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu re
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu rep
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu nță
REPREZENTÁNȚĂ s.f. 1. Organ care reprezintă o colectivitate. ♦ Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților; reprezentanță diplomatică = organ permanent de stat pentru relațiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat. 2. Agenție a unei întreprinderi comerciale. [Cf. germ. Repräsentanz, it. reppresentanza],. substantiv femininreprezentanță
REPREZENTÁNȚĂ s. f. 1. organ care reprezintă o colectivitate. ♦ ~ națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților; ~ diplomatică = organ permanent de stat pentru relațiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat; misiunea diplomatică. 2. agenție a unei întreprinderi comerciale. 3. caracter reprezentativ. (< germ. Repräsentanz) substantiv femininreprezentanță
reprezentánță (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentánței; pl. reprezentánțe substantiv femininreprezentanță
REPREZENTÁNȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ, care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2; (în sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz. substantiv femininreprezentanță
reprezentánt (re-pre-) s. m., pl. reprezentánți substantiv masculin și femininreprezentant
REPREZENTÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană delegată să reprezinte pe cineva; împuternicit să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă un curent, o școală etc.; exponent. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. représentant]. substantiv masculin și femininreprezentant
REPREZENTÁNT, -Ă s. m. f. persoană delegată să reprezinte pe cineva sau ceva. ◊ persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică. (< fr. représentant) substantiv masculin și femininreprezentant
*reprezentánt, -ă s. (lat. repraeséntans, -ántis, fr. représentant). Care reprezentă [!] pe altu, mandatar, delegat: repretentantu uneĭ țărĭ la un congres, reprezentantu uneĭ case comerciale. Jur. Care e chemat la moștenire în locu ascendentuluĭ luĭ mort maĭ în ainte [!]. V. prepus. substantiv masculin și femininreprezentant
reprezentant m. 1. cel ce reprezentă pe altul, care are puterea de a lucra în numele său; 2. cel ce face afaceri pentru o casă de comerț; 3. membrul unei adunări legislative. substantiv masculin și femininreprezentant
REPREZENTÁNT, -Ă, reprezentanți,-te, s. m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant. substantiv masculin și femininreprezentant
reprezentántă (re-pre-) s. f., g.-d. art. reprezentántei; pl. reprezentánte substantiv masculin și femininreprezentantă
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluireprezentanță
| reprezentanță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | reprezentanță | reprezentanța |
| plural | reprezentanțe | reprezentanțele | |
| genitiv-dativ | singular | reprezentanțe | reprezentanței |
| plural | reprezentanțe | reprezentanțelor | |