întreprindere definitie

ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde]. substantiv femininîntreprindere

întreprindere, întreprinderi s. f. (intl., glum.) închisoare, penitenciar. substantiv femininîntreprindere

*întrepríndere f. Executarea unuĭ proĭect: întreprinderea canaluluĭ Suezuluĭ fu o operă colosală. Facerea saŭ furnisarea [!] unuĭ lucru în anumite condițiunĭ, antrepriză: întreprinderea uneĭ șosele. substantiv femininîntreprindere

întrepríndere (-tre-prin-) s. f., g.-d. art. întreprínderii; pl. întreprínderi substantiv femininîntreprindere

întreprindere f. 1. plan format ce se pune în execuțiune; 2. facerea unei lucrări, furnisare în anumite condițiuni: întreprinderea unei clădiri. substantiv femininîntreprindere

ÎNTREPRINDÉRE, întreprinderi, s. f. 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde. substantiv femininîntreprindere

*întreprínd, -príns, a -prínde v. tr. (fr. entreprendre, it. intrapréndere, pg. interprender și emprehender, sp. emprender. V. prind). Ĭaŭ rezoluțiunea de a face și de a începe un lucru: Columb întreprinse descoperirea Americiĭ. Mă angajez să fac orĭ să furnisez [!], ĭaŭ în antrepriză: a întreprinde lucrarea unuĭ pod, furnitura fînuluĭ armateĭ. verb tranzitivîntreprind

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre]. verb tranzitivîntreprinde

întreprínde (a ~) (-tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreprínd, 1 pl. întrepríndem, 2 pl. întrepríndeți, imperf. 3 sg. întreprindeá, perf. s. 3 sg. întreprínse, 1 pl. întreprínserăm; conj. prez. 3 să întrepríndă; ger. întreprinzấnd; part. întrepríns verb tranzitivîntreprinde

întreprinde v. 1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să'l puie în lucrare: a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni: a întreprins furnitura proviziunilor. verb tranzitivîntreprinde

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între¹- + prinde (după fr. entreprendre). verb tranzitivîntreprinde

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîntreprindere

întreprindere		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	întreprindere	întreprinderea
nominativ-acuzativ	plural	întreprinderi	întreprinderile
genitiv-dativ	singular	întreprinderi	întreprinderii
genitiv-dativ	plural	întreprinderi	întreprinderilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z