operă definitie

ÓPERĂ¹ s.f. 1. Acțiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al științei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de știință, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera]. substantiv femininoperă

ÓPERĂ² s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic și cântată de soliști, de cor și de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra]. substantiv femininoperă

ÓPERĂ¹ s. f. 1. acțiune, lucrare, faptă, lucru. 2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, științei etc. ◊ totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de știință, artist etc. 3. muncă, treabă, acțiune. ♦ a pune în ~ = a pune în aplicare ceva. 4. (mar.) ~ vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; ~ moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera) substantiv femininoperă

ÓPERĂ² s. f. lucrare muzical-dramatică pentru soliști, cor și orchestră, scrisă pe baza unui libret. ◊ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra) substantiv femininoperă

óperă (ópere), s. f. – 1. Lucrare. – 2. (Muz.) Operă. It. opera. – Der. (din fr.) opera, vb.; operabil, adj.; operant, adj.; inoperant, adj.; operativ, adj.; operați(un)e, s. f.; operator, s. m.; operatoriu, adj.; operetă, s. f.; cf. capodoperă, manoperă. substantiv femininoperă

capo d´óperă f., pl. e (it. capo d´ópera, îld. capolavóro). Operă, lucrare perfectă (maĭ bine zis cap de operă, pl. capete de operă). substantiv feminincapod

óperă s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere substantiv femininoperă

*óperă f., pl. e (lat. ópera, muncă. V. man-operă). Lucru, rezultatu uneĭ muncĭ spirituale saŭ fizice saŭ a naturiĭ: operele luĭ Alexandri, știința e opera seculelor [!], omu e opera luĭ Dumnezeŭ. Tragedie în versurĭ pusă pe muzică. Muzica acesteĭ tragediĭ. Teatru în care se reprezentă [!] asemenea tragediĭ: Opera din Paris. substantiv femininoperă

operă f. 1. lucru făcut de o forță, de un agent: operele naturei; 2. producțiune a spiritului: operele lui Alexandri; 3. tragedie în versuri pusă în muzică; 4. teatru în care se reprezintă opere. substantiv femininoperă

ÓPERĂ¹, opere, s. f. 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de știință, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera. substantiv femininoperă

ÓPERĂ², opere, s. f. Compoziție muzicală scrisă pentru soliști, cor și orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziții. – Din it. opera, fr. opéra. substantiv femininoperă

SOAP OPERA [Pron.: săup ópera] s.f. foileton televizat în mai multe episoade care pun în scenă personaje cu psihologii stereotipe și intrigi bazate pe situații și acțiuni. (< engl., fr. soap opera) substantiv femininsoapopera

OPERA ÓMNIA loc. s. Totalitatea operelor unui autor reunite într-o ediție, un volum etc. [< lat. opera omnia – toată opera]. substantiv femininoperaomnia

ÓPERA ÓMNIA s. f. totalitatea operelor unui autor reunite într-o ediție, într-un volum etc. (< lat. opera omnia, toată opera) substantiv femininoperaomnia