!întruní (a ~) (în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 să întruneáscă verb tranzitivîntruni
ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. 2. Tranz. A obține (un anumit număr de voturi); a totaliza. – Din întruna. verb tranzitivîntruni
întrunésc v. tr. (d. întru și unesc, ca și întru´una, după fr. réunir). Unesc, împreun: a întruni capetele a doŭă fire. Adun în societate, reunesc: a întruni poporu ca să-ĭ vorbeștĭ. V. refl. Membriĭ societățiĭ s´aŭ întrunit. verb tranzitivîntrunesc
întruni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)întruni | întrunire | întrunit | întrunind | singular | plural | ||
întrunind | întruniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | întrunesc | (să)întrunesc | întruneam | întrunii | întrunisem | |
a II-a (tu) | întrunești | (să)întrunești | întruneai | întruniși | întruniseși | ||
a III-a (el, ea) | întrunește | (să)întruneai | întrunea | întruni | întrunise | ||
plural | I (noi) | întrunim | (să)întrunim | întruneam | întrunirăm | întruniserăm | |
a II-a (voi) | întruniți | (să)întruniți | întruneați | întrunirăți | întruniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | întrunesc | (să)întrunească | întruneau | întruniră | întruniseră |