Pret definitie

preț (préțuri), s. n. – 1. Sumă de bani dată pentru un bun. – 2. Valoare. – 3. Echivalent. Lat. prĕtium (Pușcariu 1377; Candrea-Dens., 1442; REW 6746), cf. it. prezzo, prov. pretz, cat. preu, sp. prez. – Der. prețui, vb. (a valora, a aprecia; a costa); prețuitor, adj. (apreciator, amator de lupte cu tauri); prețuială, s. f. (valoare, estimare); prețălui (var. prețelui), vb. (Mold., a valora, a estima); prețăluitor, s. m. (evaluator, estimator); prețios, adj., din fr. précieux; prețiozitate, s. f. (caracter al prețioaselor din sec. XVII), din fr. préciosité. Miklosich, Slaw. Elem., 41, îl lega pe a prețălui cu sl. prĕcĕniti. substantiv neutrupreț

preț s. n., pl. préțuri substantiv neutrupreț

PREȚ, prețuri, s. n. 1. Categorie economică reprezentând expresia bănească a valorii unei mărfi; sumă de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (În sintagmele) Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare. Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare. Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul. Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei. Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială. ◊ Loc. adj. De (mare) preț = (foarte) valoros, prețios. ◊ Loc. adv. Cu orice preț = orice sacrificiu ar cere, oricât ar costa, cu orice risc. Cu niciun preț = pentru nimic în lume, în niciun caz. Fără (de) preț = a) sub valoarea reală; ieftin; b) de valoare foarte mare, neprețuit. ◊ Expr. A ține la preț = a nu reduce nimic din suma cerută la o vânzare. A se învoi din preț = a încheia o tranzacție căzând de acord asupra prețului. A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la preț = a ajunge să fie căutat, apreciat. A pune preț pe ceva = a socoti că ceva este de mare valoare, a ține mult la ceva. Preț (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanță, o valoare (de aproximativ...). ♦ Sumă încasată dintr-o vânzare. 2. Ceea ce se dă cuiva sau primește cineva pentm o muncă prestată, pentru un serviciu făcut; plată, răsplată. ◊ Loc. prep. Cu prețul... = în schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanță, însemnătate. – Lat. pretium. substantiv neutrupreț

preț n., pl. urĭ (lat. prĕtium, it. prezzo, pregio, pv. pretz, fr. prix, sp. prez, pg. preço. V. dis-preț, a-preciez). Valoarea unuĭ lucru exprimată în banĭ: această casă s´a vîndut cu prețu (pe prețu saŭ pe preț saŭ pe un preț) de 20,000 de francĭ. Fig. Merit, valoare, importanță: o carte de mare preț. Lucru, osteneală pin [!] care obțin ceva: Româniĭ șĭ-aŭ cîștigat independența cu prețu sîngeluĭ. Plată, răsplată: ĭacătă prețu ostenelilor mele ! Preț fix, preț din care negustoru nu reduce nimica. Prețu zileĭ, prețu curent. De preț, prețios, de valoare: arme de preț. Fără preț, de o valoare infinită: o salbă fără preț. A ajunge la preț, a ajunge la căutare, a ajunge necesar sa~ plăcut: aŭ ajuns trandafiriĭ la preț. substantiv neutrupreț

preț n. 1. valoarea unui lucru: prețul unei pălării; 2. merit, importanță; învață prețul timpului; 3. fig. tot ce costă spre a obține un folos: a cumpăra victoria cu prețul sângelui său; 4. pop. interval: după preț de patru ore. [Lat. PRETIUM]. substantiv neutrupreț

a face prețul expr. (intl.) a cântări o situație; a aprecia dacă cineva poate fi înșelat sau furat. substantiv neutruafaceprețul

a ține la preț expr. a nu reduce nimic din suma cerută la vânzare. substantiv neutruaținelapreț