Alege sensul dorit: schimb - substantiv neutru schimb - temporar schimb - verb tranzitiv

schimb definitie

schimb s. n., pl. schímburi substantiv neutru schimb

schimb n. 1. schimbare: schimbul cailor; în schimb, una pentru alta; călăraș cu schimbul, care servește în armată câte o săptămână pe lună în cursul a cel puțin patru luni pe an; 2. comerț cu bani: agent de schimb; 3. pl. Mold. rufe de primeneală: își ia merindele și schimburi în dăsagi CR.; 4. liberul schimb. [Pentru sensul 3, cf. izmene]. substantiv neutru schimb

1) schimb n., pl. urĭ (d. a schimba; it. scambio și fr. échange). Schimbare, act reciproc, darea unuĭ lucru ca să ți se dea altu: schimbul lucrurilor și vitelor a fost prima formă a comerciuluĭ, schimbu banilor la zaraf, schimb de complimente. Înlocuirea uneĭ santinele pin alta: schimbu uneĭ santinele. Timpu cît păzește o santinelă în armată (vre-o treĭ ore): mi s’a părut schimbul lung. Soldațiĭ care se schimbă la pază. Liber schimb (v. liber). Comerciŭ cu banĭ: agent de schimb (V. bancă, bursă). Pl. Primenelĭ, rufe de primeneală (cămășĭ. izmene): schimburĭ de călătorie. În schimb, în locu altuĭ lucru: acest om e sărac, da'n schimb e sănătos și fericit; o pușcă'n schimbu unuĭ cal. Cu schimbu, alternativ, unu'n locu altuĭa după cum ĭi vine rîndu: a păzĭ cu schimbu. Soldat cu schimbu, soldat care, în pedestrimea și călărimea românească, servește unuĭ anumit număr de zile timp de 4-5 anĭ. Schimb de vorbe (Eŭf.), ceartă, altercațiune. A face schimb, a face trampa, a schimba. – Și șch- (Munt.). substantiv neutru schimb

SCHIMB, schimburi, s. n. 1. Înlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeași natură). ◊ (Tehn.) Piesă de schimb = piesă dintr-un mecanism, fabricată izolat de acesta și menită să înlocuiască altă piesă, identică, dar uzată, a mecanismului. (Fiziol.) Schimb de materii = totalitatea proceselor care se petrec în organism cu ocazia asimilării hranei. Schimburi respiratorii = totalitatea proceselor prin care se introduce în sânge oxigenul și se elimină dioxidul de carbon. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schimbul = (care apare, intervine etc.) când unul, când altul; pe rând. (Mil.; în trecut) Trupă cu schimbul = trupă în care soldații erau chemați să facă serviciul în mod periodic și pe rând (în intervale fiind lăsați la vatră). ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discuție aprinsă, ceartă. 2. Faptul de a ceda un lucru, un bun, pentru a lua altul în locul lui; procesul circulației mărfurilor ca formă de repartizare a bunurilor produse de societate. ◊ Loc. adv. În schimb = drept compensație, ca echivalent. ◊ Loc. prep. În schimbul... = în locul..., pentru... ♦ (Concr.) Ceea ce se primește, se obține în locul a ceea ce s-a cedat; echivalent, compensație. ♦ Transformare a unei sume de bani în alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. ♦ Casă de schimb = întreprindere comercială care se ocupă cu schimbarea banilor. Scrisoare de schimb = act prin care semnatarul cere unei alte persoane să plătească o sumă de bani celui indicat în act. Agent de schimb = persoană intermediară care are rolul de a negocia, în mod oficial, obligațiuni de stat și alte efecte. 3. (Fiz.) Trecere a unei energii, a unei sarcini electrice, a unei particule etc. de la un sistem fizic la altul, dintr-o parte în alta. 4. Totalitatea lucrătorilor, funcționarilor etc. care se găsesc în același interval de timp la lucru într-o secție, într-un serviciu etc. în care lucrează mai multe rânduri de angajați; echipă de lucrători sau persoană care, după un interval de timp determinat, înlocuiește sau este înlocuită în muncă de altă echipă sau de altă persoană; interval de timp cât lucrează astfel o echipă sau o persoană. 5. (Mai ales la pl.) Rufarie de corp (sau de pat) care o înlocuiește pe cea murdară; primeneli. – Din schimba (derivat regresiv). substantiv neutru schimb

în schimb loc. adv. substantiv neutru înschimb

góld-point (angl.) s. n. substantiv neutru gold-point

*liber-schimb n., pl. urĭ. V. liber. substantiv neutru liberschimb

líber schimb adj. + s. n. substantiv neutru liberschimb

liber-schimb m. libertate de comerț între două națiuni, așa că mărfurile lor intră și ies liber sau cu o vamă mică. substantiv neutru liberschimb

șchimb, V. schimb. temporar șchimb

1) schimb n., pl. urĭ (d. a schimba; it. scambio și fr. échange). Schimbare, act reciproc, darea unuĭ lucru ca să ți se dea altu: schimbul lucrurilor și vitelor a fost prima formă a comerciuluĭ, schimbu banilor la zaraf, schimb de complimente. Înlocuirea uneĭ santinele pin alta: schimbu uneĭ santinele. Timpu cît păzește o santinelă în armată (vre-o treĭ ore): mi s’a părut schimbul lung. Soldațiĭ care se schimbă la pază. Liber schimb (v. liber). Comerciŭ cu banĭ: agent de schimb (V. bancă, bursă). Pl. Primenelĭ, rufe de primeneală (cămășĭ. izmene): schimburĭ de călătorie. În schimb, în locu altuĭ lucru: acest om e sărac, da'n schimb e sănătos și fericit; o pușcă'n schimbu unuĭ cal. Cu schimbu, alternativ, unu'n locu altuĭa după cum ĭi vine rîndu: a păzĭ cu schimbu. Soldat cu schimbu, soldat care, în pedestrimea și călărimea românească, servește unuĭ anumit număr de zile timp de 4-5 anĭ. Schimb de vorbe (Eŭf.), ceartă, altercațiune. A face schimb, a face trampa, a schimba. – Și șch- (Munt.). temporar schimb

2) schimb (est) și șchimb (vest) a v. tr. (lat. * ex-cambiare [îld. cambire, a schimba, a da în schimb], de unde s’a făcut * schiamb, ◊ schiîmb, schimb; it. cambiare și scambiare, pv. escambiar și escamjar, fr. échanger și changer, sp. pg. cambiar. V. cambie). Daŭ un lucru ca să mi se dea altu, fac schimb: nu schimba vrabia din mînă pe cĭoara din par (Prov.), nu da puținu sigur pe multu nesigur; a schimba niște banĭ la zaraf. Înlocuĭesc cu ceva maĭ bun, împrospătez: a schimba o santinelă ostenită cu una odihnită, o coardă la chitară, apa la găinĭ. Primenesc, îmbrac în alte rufe curate: a schimba un copil. Modific: a schimba un articul de ziar. Prefac, transform: a schimba metalele în aur. V. refl. Nu maĭ sînt cum eram odată: s’a schimbat boĭeru ! Mă primenesc. Mă transform la față de emoțiune. A schimba fețe-fețe, a fi foarte emoționat de rușine. A schimba vorbe (Eŭf.), a te certa, a te cĭondănĭ. A schimba trenu, vaporu, a trece în alt tren, în alt vapor. – În Trans. P.P. mă înschimb. verb tranzitiv schimb

schimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 schímbă verb tranzitiv schimba

SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva). 2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. 3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție. A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine decât cele purtate până atunci. ♦ (Înv.) A (se) travesti. 5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). – Lat. *excambiare. verb tranzitiv schimba

schimbá (-b, -át), vb.1. A înlocui ceva, a permuta. – 2. A modifica, a transforma. – 3. A ceda, a lăsa un obiect pentru contravaloarea lui. – 4. A înlocui, a substitui. – 5. A denatura, a altera. – 6. (Refl.) A înlocui, a substitui. – 7. (Refl.) A se primeni. – Megl. schimb(ari).Var. înschimba. Lat. *excambiāre (Pușcariu 1548; REW 2949), cf. it. scambiare, prov. escambiar, fr. échanger. Fonetismul din rom. se explică printr-o metateză *scîmbia*scîimba, ca în habeataibă, rubeumroib, etc. Der. schimb, s. n. (mutare; înlocuire; renovare; transformare; modificare; rufe curate), postverbal; schimbăcios, adj. (instabil, inconstant, nestatornic); schimbaș, s. m. (în trecut, milițian în serviciu regulat o săptămînă pe lună); schimbător, adj. (variabil, volubil, versatil); neschimbat, adj. (fără schimbări, fără modificări, inalterat); preschimba, vb. (a schimba, a face schimb, a transforma); schimbiș, adv. (alternativ); schimboaie, s. f. (Mold., regulator la plug); schimbăciune (var. schimbătură), s. f. (înv., schimb). verb tranzitiv schimba

schimbà v. 1. a modifica în parte sau în tot (în bine sau în rău): în lume totul se schimbă; fig. a-și schimba părerea, vorba; a schimba vorbe, a se înțelege cu cineva; 2. a (se) transforma: se schimbă în stană de piatră ISP.; 3. a face schimb, a da și lua ca echivalent: a schimba bani; 4. a pune altceva în loc: a schimba cămășile, fețele de pernă. [Lit. *EXCAMBIARE]. verb tranzitiv schimbà

SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva). 2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. 3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție. A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc.) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine în locul celor purtate până atunci. ♦ (înv.) A (se) travesti. 5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). – Lat. *excambiare. verb tranzitiv schimba

schimbă placa! expr. mai zi și altceva!; încearcă să mă convingi și cu alte argumente! verb tranzitiv schimbăplaca

a schimba aerul expr. (intl.) a ieși la furat. verb tranzitiv aschimbaaerul

a schimba foaia expr. a-și modifica atitudinea / comportamentul. verb tranzitiv aschimbafoaia

a schimba uleiul expr. (glum.) a urina. verb tranzitiv aschimbauleiul

a schimba macazul expr. 1. a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente. 2. v. a schimba foaia. verb tranzitiv aschimbamacazul

a schimba prefixul expr. (d. oameni) a împlini o vârstă la care se schimbă prima cifră a numărului de ani. verb tranzitiv aschimbaprefixul

a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva). verb tranzitiv aschimbadiagrama

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului schimb

schimb   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular schimb schimbul
plural schimburi schimburile
genitiv-dativ singular schimb schimbului
plural schimburi schimburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z