sorț definitie
- Vezi aici mai multe rime sorț
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu so
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu sor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu rț
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu orț
sorț (zar) (pop.) s. m., pl. sorți substantiv masculinsorț
sorț m. (d. sorțĭ [pl. luĭ soartă] considerat ca m.). Lucru care, dacă ĭese în aintea altuĭa, hotărăște soarta (De ex. într’o urnă puĭ doŭă saŭ maĭ multe numere. Dacă tragĭ orĭ scoțĭ cutare număr, va fi bine saŭ răŭ de acela de care e vorba): mulțĭ magistrațĭ la Atena se alegeaŭ pin sortĭ. Fig. Soartă, parte: așa ĭ-a fost sorțu. A trage sorțiĭ, a te prezenta la recrutare (unde în ainte ceĭ care trebuiaŭ să intre în oaste trăgeaŭ un sorț dintró urnă. Dacă ieșea un sorț pe care era un număr maĭ mare de cît contingentu necesar, trăgătoru era amînat pe anu viitor. Dacă se întîmpla așa de treĭ orĭ, scăpa de oaste). A trage la sorți, a hotărî pin sorțĭ orĭ pin zarurĭ: să tragem la sorțĭ cine să plece. – Și sort (Biblia 1688, Lev. 16, 8 și urm.). substantiv masculinsorț
SORȚ, sorți, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (în vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă). substantiv masculinsorț
ȘORT s.n. Pantaloni scurți (de sport). [< engl., fr. short]. substantiv neutrușort
ȘORT s. n. pantalon scurt (de sport sau de plajă). (< fr., engl. short) substantiv neutrușort
șort s. n., pl. șórturi substantiv neutrușort
șorț s. n., pl. șórțuri substantiv neutrușorț
sort s. n., pl. sórturi substantiv neutrusort
ȘORT, șorturi, s. n. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă. – Din fr., engl. short. substantiv neutrușort
șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc. substantiv neutrușorț
șorț (Munt.) și șurț (Trans. Olt.) n., pl. urĭ (germ. schurz și schürze, șorț; vgerm. scurz, d. lat. *excurtus = curtus, scurt; ceh. šorc, pol. szorc, ung. surc. Cp. cu scurteĭcă). Pestelcă. – Și șurță, f., pl. e (Trans.). substantiv neutrușorț
șorț n. 1. fâșie de pânză sau de piele ce femeile și lucrătorii își pun pe dinainte spre a-și păstra hainele de lucru; 2. bucată de stofă atârnată înaintea jumătății inferioare a corpului: șorțul sau fota țărănească se mai numește peste Olt și’n Mold. pestelcă. [Tr, șurț = nemț. SCHURZ]. substantiv neutrușorț
ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz. substantiv neutrușorț
SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte. substantiv neutrusort
SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. [< fr. sorte]. substantiv neutrusort
SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ◊ grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte) substantiv neutrusort
sorț m. (d. sorțĭ [pl. luĭ soartă] considerat ca m.). Lucru care, dacă ĭese în aintea altuĭa, hotărăște soarta (De ex. într’o urnă puĭ doŭă saŭ maĭ multe numere. Dacă tragĭ orĭ scoțĭ cutare număr, va fi bine saŭ răŭ de acela de care e vorba): mulțĭ magistrațĭ la Atena se alegeaŭ pin sortĭ. Fig. Soartă, parte: așa ĭ-a fost sorțu. A trage sorțiĭ, a te prezenta la recrutare (unde în ainte ceĭ care trebuiaŭ să intre în oaste trăgeaŭ un sorț dintró urnă. Dacă ieșea un sorț pe care era un număr maĭ mare de cît contingentu necesar, trăgătoru era amînat pe anu viitor. Dacă se întîmpla așa de treĭ orĭ, scăpa de oaste). A trage la sorți, a hotărî pin sorțĭ orĭ pin zarurĭ: să tragem la sorțĭ cine să plece. – Și sort (Biblia 1688, Lev. 16, 8 și urm.). substantiv neutrusorț
SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte. substantiv neutrusort
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisorț
| sorț | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sorț | sorțul |
| plural | sorți | sorții | |
| genitiv-dativ | singular | sorț | sorțului |
| plural | sorți | sorților | |