tragere definitie

trágere s. f., g.-d. art. trágerii; pl. trágeri substantiv feminin tragere

trágere f. Acțiunea de a trage. Cîmp de tragere (saŭ numaĭ tragere), cîmp de tir, locu unde se deprind soldațiĭ să ochească: mă duc la tragere. substantiv feminin tragere

tragere f. acțiunea de a trage și rezultatul ei: tragere de inimă, ardoare; tragere de moarte, agonie; tragere pe sfoară, păcăleală. substantiv feminin tragere

TRAGÉRE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, pentru a se obține bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în procesul de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage. substantiv feminin tragere

a fi în tragere expr. (intl.) a fi bine dispus. substantiv feminin afiîntragere

tragerea excepțională din decembrie expr. (glum.) Revoluția română din decembrie 1989. substantiv feminin tragereaexcepționalădindecembrie

a nu-i (mai trage) pompa expr. (er.d. bărbați) a deveni impotent. verb tranzitiv anui

trag, tras, a tráge v. tr. (lat. tráhere, tractum, a tîrî, de unde, pin anal. cu culeg-cules, dreg-dres, s´a făcut trag-tras; it. trarre, pv. fr. traire, cat. traure, sp. traer, pg. trazer). Tîrîĭ, aduc spre mine saŭ după mine: îmĭ trag scaunu spre masă, calu trage căruța (locomotiva vagoanele, remorcheru șlepurile). Scot: a trage sabia din teacă, cizmele din picĭoare (a trage cizmele în picĭoare, a te încălța cu ele). Scot sugînd cu gura saŭ cu pompa: a trage vin din butoĭ; a trage cĭubuc, tutun (adică „fum de tutun”, a fuma). Apuc și întind puțin: l-a tras de picĭor ca să se scoale, de urechĭ fiind-că era obraznic. Scot din urnă la noroc: a trage sorțĭ. (A trage sorțiĭ înseamnă și „a te prezenta la serviciu militar”, unde, în ainte [!], te recruta dacă trăgeaĭ un număr maĭ mic de cît [!] micu contingent necesar și-țĭ dădea drumu dacă trăgeaĭ un număr maĭ mare). Scot din mașina tipografică: a trage o mie de exemplare dintr´o carte. Însemn, duc pe pămînt orĭ pe hîrtie: a trage o brazdă cu plugu, un hotar, o linie pe hîrtie. Frec, masez: l-a tras pe (saŭ la) picĭoare ca să se dezmorțească. Arunc săgețĭ din arc (trăgînd de coardă), gloanțe din pușcă (trăgând de pedică): a trage săgețĭ, gloanțe, cartușe, ghĭulele. Adresez, aplic (lovesc) orĭ scot (sunete): a trage cuĭva o înjurătură saŭ o palmă (un cuțit, un glonț), a trage un cîntec saŭ un plîns (V. taxim). Fac, mă apuc de: a trage un chef, un somn. Atrag, chem: s´a dus unde-l trage inima. Chem, aduc, traduc: l-a tras în judecată. Sufer [!], pățesc: de-aș maĭ trage cîte-am tras, eŭ de tine nu mă las (P. P.). Fac să răcească: m´a tras curentu și am răcit. A trage clopotele, a apuca de funia lor și a le face să sune, (fig.) a linguși, a te gudura, a face curte (pin [!] aluz. la clopotele care se trag la biserică în onoarea unuĭ preut maĭ mare). A trage folos, a profita. A trage de mînecă pe cineva (fig.), a te ținea după el cu oferte. A trage nădejde, a nădăjdui: trage și el nădejde ca spînu de barbă și prepelița de coadă. A-țĭ trage păcatu cu un lucru, a suferi cu el după ce l-aĭ acceptat. A trage o poliță asupra cuĭva, a emite o poliță pe numele luĭ. A-țĭ trage sufletu, a răsufla: era o îmbulzeală de nu puteaĭ să-țĭ tragĭ sufletu. A trage în țeapă, a pune în țeapă (un supliciŭ medieval). A trage ușa după tine, a o în chide. V. refl. Mă retrag: a se trage la munte, apele s´aŭ tras. Mă scobor, am originea: Româniĭ se trag din Romanĭ. Provin, rezult: din boala ceĭa i s´a tras moartea. Tind, mă îndrept: acest copil se trage la învățătură. V. intr. Mîn, poposesc pe noapte: a trage la han. A avea curent bun și a face să ardă bine focu: soba asta trage bine. E curent de aer și poțĭ răci: odaĭa asta trage. A emite răceală: acest zid trage. Am greutate4, apes [!] în cantar [!]: acest sac trage zece chilograme, trage mult (saŭ greŭ) la cantar. A trage a, a tinde a, a călca a: acest copil trage a soldat; apa trage la matcă, și mojicu la teapă. A trage cu, a da cu, a lovi cu: a trage cu cĭocu, cu toporu, cu pușca, cu tunu, cu gloanțe, cu cartușe. A trage cu ochĭu, a te uĭta pe furiș. A trage cu urechea, 1. a asculta pe furiș, 2. a asculta atent un zgomot care nu se aude lămurit. A trage de moarte, a trage să morĭ, a fi aproape de ultima suflare, de moarte. A trage în gazdă, a poposi la cineva ca să dormĭ. A trage la măsea, a bea, a fi bețiv. A trage pe sfoară, a înșela, a escroca. verb tranzitiv trag

tráge (-g, -as), vb. – A deplasa ceva spre sine. – 2. A atrage, a tîrîi, a tîrî. – 3. A extrage, a smulge, a scoate. – 4. A obține, a procura. – 5. A suporta, a pătimi, a suferi. – 6. A întinde, a lungi. – 7. A fugi, a aluneca. – 8. A arunca, a azvîrli, a lansa. – 9. A lovi, a descărca. – 10. A repeta cu zel o acțiune. – 11. În general, a executa acțiunea proprie a unui obiect de terminat; a trage cismele; a trage clopotele; a-și trage sufletul; a trage ușa; a trage cu buretele; a trage cu urechia; a trage din fluier; trage în țeapă; a trage un somn etc. – 12. A aspira, a înghiți. – 13. A sorbi, a absorbi. – 14. A bea, a trage la măsea. – 15. (Înv.) A retrage. – 16. A face masaj. – 17. (Arg.) A împerechea. – 18. A scoate un tiraj. – 19. A face o fotografie. – 20. A emite o trată. – 21. A deveni țeapăn. – 22. A descărca o armă de foc. – 23. A se îndrepta către, a merge în direcția. – 24. A aspira, a pretinde. – 25. A avea simpatie, a avea înclinație către. – 26. A descinde, a se instala, a rămîne. – 27. A semăna, a aduce cu. – 28. A prezice, a profeți, a da semne. – 29. (Refl.) A ieși, a scăpa. – 30. (Refl.) A se prelungi, a dura. – 31. (Refl.) A descinde din, a proveni, a avea originea. – 32. (Refl.) A purcede, a rezulta. – 33. (Refl.) A se retrage, a retroceda. – Mr. trag, trașu, traptu, tradzire; megl. trag, tradziri; istr. trǫgu, trǫs. Lat. *tragere, var. vulgară de la trahĕre (Pușcariu 1752; REW 8841), cf. vegl. truar, it. trarre, prov., fr. traire, cat. traure, sp. traer, port. trazer.Der. trăgaci, adj. (bun de tras; s. m., trăgător; s. n., cocoș de armă; s. n., Arg., pistol); trăgător, s. m. (persoană care trage; animal de tracțiune; eliberator de polițe; s. n., cocoș de armă; instrument de tras linii); trăgătoare, s. f. (curea de șa; bici, cravașă; mariță, scăunel de descălțat cizmele; ureche de gheată; cocoș de pușcă; vas de cereale); trăgulă, s. f. (Olt., Banat, pîlnie); trăsătură, s. f. (faptul de a trage linie, contur; urmă); trăsură, s. f. (trăsătură; urmă; liniuță de unire; vehicul). Der. neol. contrage, vb., după lat. contrahere, formă rară, substituită de contracta; retrage, vb., după fr. retirer; sustrage, vb., după fr. soustraire. verb tranzitiv trage

trage, trag I. v. t. 1. a suferi, a pătimi, a îndura 2. a înregistra pe bandă magnetică II. v. i. 1. a mâna, a poposi 2. a face un lucru cu mare consum de energie 3. (sport) a reprezenta un club sportiv; a evolua sub culorile unui club III. v. r. a proveni verb tranzitiv trage

tráge, trag, vb tranz. – A zice, a intepreta la un instrument muzical sau vocal, a cânta. Probabil sensul primar a fost de „a cânta la vioară; a trage cu arcușul„: „Eu să-mi trag una de jele” (Ieud 1987). – Lat. *tragere (= trahere). verb tranzitiv trage

tráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trag, imperf. 3 sg. trăgeá, perf. s. 1 sg. trăséi, 1 pl. tráserăm; part. tras verb tranzitiv trage

trage v. (activ) 1. a mișca spre sine sau după sine: a trage masa mai încoace, boii trag plugul; a trage de mânecă, a provoca de a spune: tot ce are pe inimă; 2. a trage prin aspirațiune: a trage vin din bute; a trage tutun, a fuma; a trage cu urechea, a asculta cu luare aminte; a trage la măsea, a bea; 3. a respira greu: a-și trage sufletul; a trage de moarte, a fi în agonie; 4. a face să iasă, a scoate: a trage sabia din teacă, a trage cișmele; fig. a trage folos; 5. a lungi, a întinde tare: a trage o funie, a trage de urechi; 6. a desena: a trage o linie; 7. a tipări: a trage o carte în mii de exemplare; 8. a lua într’o doară: a trage la sorți; a trage o poliță, a adresa cuiva plata ei; 9. a arunca săgeți, a descărca o armă de foc: a trage cu arcul sau cu pușca, a trage cu tunurile; 10. a da repede: a trage o înjurătură, o palmă; 11. a face: a trage un somn, un chef; 12. a suporta, a suferi urmările (obișnuit rele): capul face, capul trage; fig. a trage nădejde, necaz; 13. a îndemna: nu-l trage inima la nimica; 14. a chema înaintea justiției: a trage în judecată; 15. a face să sune trăgând: a trage clopotele; 16. a scoate sunete: a trage din vioară; 17. a face masaj: l’a tras pe tot corpul.║ (neutru) 1. a sufla tare (de vânt); 2. a fi un curent de aer: casa asta trage; fig. a trage a sărăcie; 3. se zice de soba când arde bine; 4. a fi greu, a cântări: a trage ia cumpănă; 5. a se opri în treacăt: a trage în gazdă. ║ (reciproc) 1. a se retrage: s’a tras la casa lui CR.; 2. a avea origina, a se cobori: se trage din neam mare GR. Al.; 3. fig. a proveni: nu voiu să ți se tragă moartea dela mine CR. [Lat. TRAHERE]. verb tranzitiv trage

TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. Tranz. A face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-1 îndrepta spre un anumit punct. ♦ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atenția spre un anumit lucru; b) a îmbia, a îndemna. A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat, forțat, tendențios. A trage (pe cineva) la (sau în) judecată = a cita pe cineva în fața justiției. A trage pe sfoară = a păcăli. A trage pe roată = a supune torturii cu ajutorul roții de tortură. A trage la răspundere = a cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a face răspunzător. A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta). ♦ A întinde, a încorda (smucind) un fir, o sfoară, ◊ Expr. A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti. ♦ Fig. (înv.) A îndemna; a atrage (asupra să). 2. Tranz. A duce, a târî după sine. -O- Expr. A trage targa pe uscat = a trăi în lipsuri, în sărăcie; a o scoate greu la capăt. A trage un picior sau a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) A face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine); a pune în mișcare. 3. Tranz. A pune (sau a scoate) un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a potrivi, a aranja o piesă de îmbrăcăminte pe o anumită parte a corpului. 4. Intranz. (Pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna. 5. Tranz. A înfige (într-un corp ascuțit). 6. Tranz. A dirija și a opri un vehicul ori o ambarcațiune la locul de îmbarcare sau de coborâre. 7. Intranz. A poposi undeva spre a fi găzduit; a se instala temporar undeva sau la cineva. 8. Refl. și intranz. (Reg. și fam.; urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) A se duce (împins de o dorință), a fi mânat, atras spre o țintă. ♦ Intranz. Fig. A tinde spre..., a se simți atras către... ♦ Intranz. A prevesti o anumită stare. Trage a rău. 9. Refl. (Pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ◊ Expr. (Tranz.) A-și trage mâna de deasupra cuiva = a înceta să mai ocrotească pe cineva. 10. Tranz. Fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ◊ Expr. A trage o spaimă = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși. II. 1. Tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage; p. ext. a obține, ◊ Loc. vb. A trage un profit = a profita. A trage învățăminte din (sau de pe urma)... = a învăța (dintr-o experiență). * Expr. A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obține un avantaj de pe urma... 2. Intranz. Fig (în expr.) A trage cu urechea = a-și încorda auzul pentru a prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș. A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furiș, pentru a nu fi observat. 3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ◊ Expr. A-și trage sufletul (sau răsuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se odihni după un efort. (Intranz.) A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza. 4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun. 5. Tranz. A sorbi, a înghiți; a bea. ◊ Expr. (Absol.) A trage la măsea (sau la mustață) = a fi bețiv. III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ◊ Expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a șterge; a anula; a face uitat, a uita. IV. 1. Tranz. (în diverse procese de muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări) A trage la rindea = a rindelui. A trage (o țesătură) la piuă = a supune o țesătură unei operații mecanice la piuă, pentru a o face mai deasă. A trage la tipar = a tipări. A trage la șapirograf = a șapirografia. A trage pe piatră (sau pe amnar, pe curea) = a ascuți. A trage pe calapod = a întinde pe calapod. (Intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda. A trage cu coasa = a cosi. A trage la rame (sau la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin... Trage firele prin spată.Expr. A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun). Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoană cu trupul subțire, mlădios. ♦ A întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦ Refl. (în expr.) A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă. 2. Tranz. (Fam.) A face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune. ◊ Expr. A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adânc. 3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni. 4. Intranz. A descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă. 5. Tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa. V. 1. Intranz. (Despre vânt) A bate, a sufla. 2. Tranz. (Adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire). VI. Refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din... 2. A proveni; a fi provocat (de...) [Perf. s. trăsei, part. tras] – Lat. *tragere (= trahere). verb tranzitiv trage

a trage (cuiva) un frecuș expr. 1. a certa cu asprime. 2. a bate (pe cineva). verb tranzitiv atrage

a trage (cuiva) un toc de bătaie expr. a bate foarte tare (pe cineva). verb tranzitiv atrage

a trage (cuiva) o smeche / un zbing în barbă expr. a trage (cuiva) un pumn. verb tranzitiv atrage

a trage (cuiva) o săpuneală expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva). verb tranzitiv atrage

a trage (cuiva) o mamă de bătaie expr. a bate (pe cineva) foarte tare. verb tranzitiv atrage

a trage (cuiva) un perdaf expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva). verb tranzitiv atrage

a trage (pe cineva) de limbă expr. a încerca să obțină (de la cineva) informații confidențiale prin viu grai; a iscodi (pe cineva) cu întrebări, făcându-l să divulge involuntar un secret. verb tranzitiv atrage

a trage (pe cineva) expr. a profita în mod exagerat de pe urma cuiva. verb tranzitiv atrage

a trage (cuiva) clopote expr. (obs.d. bărbați) a avea un contact sexual. verb tranzitiv atrage

a-i trage (cuiva) la poartă expr. (glum.d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva). verb tranzitiv aitrage

a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas expr. (reg.) a ironiza, a râde (de cineva). verb tranzitiv aitrage

a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău. verb tranzitiv aitrage

trage apa! expr. lasă demagogia!, termină cu minciunile! verb tranzitiv trageapa

a-și trage (ceva) expr. a(-și) procura (ceva), a-și face rost (de ceva). verb tranzitiv așitrage

tragi de ele! expr. (adol.) exagerezi! verb tranzitiv tragideele

a-l trage ața (la ceva) expr. a se simți atras (de ceva). verb tranzitiv altrageața

a trage limbi expr. (obs.) 1. a practica cuniliția sau aniliția. 2. a linguși, a flata. verb tranzitiv atragelimbi

a trage un tun expr. 1. (intl.) a da o lovitură de mare anvergură. 2. a câștiga o sumă mare la un joc de noroc. verb tranzitiv atrageuntun

a trage un cui expr. (tox.) a fuma o țigară de marijuana. verb tranzitiv atrageuncui

a trage de timp expr. (în sport) a încerca menținerea scorului printr-un joc pasiv. verb tranzitiv atragedetimp

a trage un clei expr. (obs.) a practica sex oral. verb tranzitiv atrageunclei

a trage bășini / vânturi expr. (vulg.) a elimina gaze intestinale / pârțuri. verb tranzitiv atragebășini

a trage o țeapă (cuiva) expr. 1. a înșela (pe cineva), a escroca (pe cineva). 2. a pleca dintr-un restaurant, dintr-un bar etc. fără a plăti. 3. a nu plăti suficient sau deloc pentru un bun sau pentru un serviciu. verb tranzitiv atrageoțeapă

a trage sforile expr. a unelti pe ascuns / cu abilitate. verb tranzitiv atragesforile

a trage la șaibă expr. 1. a se speti muncind, a trudi din greu. 2. a face o muncă brută. verb tranzitiv atragelașaibă

a trage la măsea / la mustață expr. a consuma băuturi alcoolice în exces, a fi bețiv. verb tranzitiv atragelamăsea

a trage în plopi expr. (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă. verb tranzitiv atrageînplopi

a trage în piept / pe sfoară expr. a înșela, a păcăli. verb tranzitiv atrageînpiept

a trage în cosor expr. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. verb tranzitiv atrageîncosor

a o trage groasă expr. (intl.) a comite un furt de mare valoare. verb tranzitiv aotragegroasă

a trage o contră (cuiva) expr. a păcăli (pe cineva), a înșela cu tupeu (pe cineva). verb tranzitiv atrageocontră

a trage o clanță expr. (obs.) a practica sex oral. verb tranzitiv atrageoclanță

a trage chiulul / la fit expr. a lipsi de la școală sau de la serviciu; a se eschiva de la îndeplinirea unor sarcini. verb tranzitiv atragechiulul

a trage în țeapă expr. (vulg.d. bărbați) a avea un contact sexual. verb tranzitiv atrageînțeapă

a trage țignale expr. (deț.) a face un apropo. verb tranzitiv atragețignale

a trage din greu expr. a depune eforturi mari. verb tranzitiv atragedingreu

a trage un tighel expr. (vulg.d. bărbați) a avea un contact sexual. verb tranzitiv atrageuntighel

a trage în plumbi expr. (intl.) a împușca. verb tranzitiv atrageînplumbi

a trage cu ochiul expr. a privi pe furiș. verb tranzitiv atragecuochiul

a trage un ochean expr. (intl.) a căuta cu privirea. verb tranzitiv atrageunochean

a trage pe dreapta expr. 1. (d. conducătorii auto, mai ales la somația poliției) a opri automobilul pe banda din dreapta (lângă bordură). 2. a înceta o activitate desfășurată pe o perioadă limitată de timp. 3. a se duce la culcare. verb tranzitiv atragepedreapta

a o trage sub coadă (cuiva) expr. (vulg.d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva). verb tranzitiv aotragesubcoadă

a trage ponoasele expr. a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni; a rămâne păgubit. verb tranzitiv atrageponoasele

a trage din condei expr. (d. comercianți, ospătari etc.) a încărca o notă de plată, a înșela un client prin încărcarea notei de plată. verb tranzitiv atragedincondei

a trage cu urechea expr. a asculta pe furiș. verb tranzitiv atragecuurechea

a trage cu oblonul (la ceva sau cineva) expr. a privi, a se uita. verb tranzitiv atragecuoblonul

a trage clopotele (cuiva) expr. 1. a răspândi o știre. 2. (d. bărbați) a face curte unei femei. verb tranzitiv atrageclopotele

a trage pe făcăleț expr. (vulg.d. bărbați) a avea un contact sexual. verb tranzitiv atragepefăcăleț

a trage fermoarul expr. 1. a tăcea (din gură), a păstra un secret. 2. (glum. – în fotbal) a introduce mingea printre picioarele adversarului. verb tranzitiv atragefermoarul

a trage la calendar expr. (prst.) a se prostitua peste măsură, din dorința de a strânge rapid o sumă mare de bani. verb tranzitiv atragelacalendar

a trage mâța de coadă expr. 1. a fi sărac / nevoiaș. 2. a trândăvi, a pierde vremea. verb tranzitiv atragemâțadecoadă

a-și trage televizor expr. (glum.d. oameni) a se îngrășa, a face burtă. verb tranzitiv așitragetelevizor

a trage targa pe uscat expr. a fi strâmtorat material, a o scoate greu la capăt. verb tranzitiv atragetargapeuscat

a se trage de șireturi (cu cineva) expr. a fi în relații bune (cu cineva), a fi bun prieten (cu cineva); a se purta foarte familiar (cu cineva). verb tranzitiv asetragedeșireturi

a i-o trage la cercul maro expr. (vulg.d. bărbați) a practica sexul anal. verb tranzitiv aiotragelacerculmaro

a trage pe mațele altuia expr. (intl.) a cânta la vioară. verb tranzitiv atragepemațelealtuia

a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice. verb tranzitiv aisetrageboaladeladop

a-și trage spuza pe turta sa expr. a încerca să-și creeze un avantaj / să profite de pe urma cuiva. verb tranzitiv așitragespuzapeturtasa

a trage nădejde ca ursul de coadă expr. a nădăjdui lucruri imposibil de realizat. verb tranzitiv atragenădejdecaursuldecoadă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tragere

tragere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tragere tragerea
plural trageri tragerile
genitiv-dativ singular trageri tragerii
plural trageri tragerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z