mistreț definitie

credit rapid online ifn

mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat). adjectivmistreț

mistréț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (din *misteț, lat. mixtĭcius, d. mixtus, mixt; alb. mistréts, pitic. V. amestec, mixt). Amestecat (în privința calitățiĭ, mijlociŭ, potrivit): nisip mistreț, timp mistreț (nicĭ prea ploĭos, nicĭ prea uscat). Sălbatic: porc mistreț, mere mistrețe (pădurețe). Acru: vin mistreț. (În VR. 1920, 1, 25, Pătrășcanu: măru mălăĭeț are gust mistreț, măru cel domnesc e împărătesc). S. m. Porc sălbatic. V. mestricĭon. adjectivmistreț

credit rapid online ifn

mistréț1 (corcit, pădureț) (pop.) adj. m., pl. mistréți; f. mistreáță, pl. mistréțe adjectivmistreț

mistréț2 (despre porcii sălbatici) adj. m., s. m., pl. mistréți adjectivmistreț

mistreț a. 1. sălbatic: porc mistreț; 2. pădureț: mere mistrețe; 3. mediocru: vin mistreț. [Cf. albanez MISTREȚ, pitic]. ║ m. porc sălbatic. adjectivmistreț

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, bot alungit, ochii mici și caninii lungi și tăioși; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius. adjectivmistreț

!porc-mistréț s. m., pl. porci-mistréți adjectivporc-mistreț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimistreț

mistreț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mistreț mistrețul mistreață mistreața
plural mistreți mistreții mistrețe mistrețele
genitiv-dativ singular mistreț mistrețului mistrețe mistreței
plural mistreți mistreților mistrețe mistrețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z