tăĭós, -oásă adj. (d. taĭ). Care taĭe bine: cuțit tăĭos. adjectivtăĭos
tăios a. care taie. adjectivtăios
TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os. adjectivtăios
tăios | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tăios | tăiosul | tăioasă | tăioasa |
plural | tăioși | tăioșii | tăioase | tăioasele | |
genitiv-dativ | singular | tăios | tăiosului | tăioase | tăioasei |
plural | tăioși | tăioșilor | tăioase | tăioaselor |