privínță f., pl. e (d. privesc). Considerațiune, raport, punct de vedere: supt această privință, în (orĭ din) toate privințele. substantiv femininprivință
privință f. considerațiune, raport: în toate privințele. substantiv femininprivință
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește..,; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință. substantiv femininprivință
privință | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | privință | privința |
plural | privințe | privințele | |
genitiv-dativ | singular | privințe | privinței |
plural | privințe | privințelor |