comparație definitie

COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊ Expr. În comparație cu... = comparativ, față de... A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat. 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune. [Var.: (înv.) comparațiúne s. f.] – Din lat. comparatio, -onis. substantiv feminincomparație

COMPARÁȚIE s.f. 1. Alăturare a mai multor lucruri, ființe, evenimente, fenomene pentru a stabili asemănări sau deosebiri între ele; asemănare, comparare. ♦ Forme ale adjectivului și ale adverbului care indică un anumit grad al însușirii, al caracteristicii denumite de adjectivul sau de adverbul respectiv. ◊ Termen de comparație = expresie, idee care servește pentru a compara ceva. 2. Alăturare a două lucruri, persoane etc. pe baza unor trăsături sau a unor însușiri comune. [Gen. -iei, var. comparațiune s.f. / cf. lat. comparatio, it. comparazione]. substantiv feminincomparație

COMPARÁȚIE s. f. 1. stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre lucruri, ființe, idei; comparare. 2. categorie gramaticală a adjectivului și adverbului, prin care se evidențiază un anumit grad al însușirii. ♦ termen de ~ = expresie, idee care servește pentru a compara ceva. 3. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acțiuni. (< lat. comparatio, după fr. comparaison) substantiv feminincomparație

comparáție (-ți-e) s. f., art. comparáția (-ți-a), g.-d. art. comparáției; pl. comparáții, art. comparáțiile (-ți-i-) substantiv feminincomparație

COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊ Expr. În comparație cu... = comparativ, față de... A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat. 2. Procedeu stilistic de asociere a doi termeni (obiecte, personaje, acțiuni), pe baza însușirilor comune, în vederea reliefării însușirilor primului termen. [Var.: (înv.) comparațiúne s. f.] -Din lat. comparatio, -onis. substantiv feminincomparație

COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Alăturare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, cu scopul de a stabili asemănările sau deosebirile dintre ele; ase­mănare, comparare. V. confruntare, paralelă. Convingătoare [pentru superioritatea sistemului economic socialist] este următoarea comparație. În timp ce Uniunea Sovietică, în cei 35 de ani de existență a Puterii Sovietice, și-a sporit producția de 39 de ori, Anglia, pentru o creștere analogă a producției, a avut nevoie de 162 de ani. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 14. ◊ Termen de comparație = cuvînt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. Grad de comparație = formă pe care o ia adjec­tivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta, măsura mai mare sau mai mică în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. Adjectivul are trei grade de comparație. ◊ Expr. În comparație cu... = com­parativ, față de... A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect cu care ar putea fi comparat. 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) comparațiúne (ODOBESCU, S. III 30) s. f. substantiv feminincomparație

*comparațiune f. (lat. comparátio, -ónis). Acțiunea de a compara, asemănare. Ret. Figura care arată asemănarea. Gram. Grade de comparațiune, pozitivu, comparation [!] și superlativu. În comparațiune cu, relativ, față de, comparativ. – Și -áție și -áre. substantiv feminincomparațiune

comparați(un)e f. 1. acțiunea de a compara; 2. Gram. grade de comparațiune, diferite însemnări ale adjectivelor: pozitiv, comparativ și superlativ. substantiv feminincomparațiune