denumit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedenumit
- Vezi aici mai multe rimedenumit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuden
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cumit
DENUMÍT, -Ă, denumiți, -te, adj. Indicat printr-un nume, căruia i s-a atribuit un nume; numit. adjectivdenumit
DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer]. verb tranzitivdenumi
DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer) verb tranzitivdenumi
denumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. denumésc, imperf. 3 sg. denumeá; conj. prez. 3 să denumeáscă verb tranzitivdenumi
denumì v. a desemna cu un nume. verb tranzitivdenumì
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – Din fr. dénommer (după nume). verb tranzitivdenumi
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui un nume unei ființe sau unui lucru; a numi. Stilul muzical, cam pipernicit... al secolului din urmă, stil pe care l-au denumit în țările occidentale cu porecla comică de stilul perucilor. ODOBESCU, S. III 95. ♦ (Învechit) A desemna. (Refl. pas.) Acea comisie [filologică] se și denumi. ODOBESCU, S. I 486. verb tranzitivdenumi
*denumésc v. tr. (de- și numesc, după fr. dénommer). Numesc o persoană într’un act, o menționez pe nume. – Barb. ardelenesc (după germ. ernennen): a denumi pe cineva într’o funcțiune îld. a-l numi. verb tranzitivdenumesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidenumit
| denumit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | denumit | denumitul | denumită | denumita |
| plural | denumiți | denumiții | denumite | denumitele | |
| genitiv-dativ | singular | denumit | denumitului | denumite | denumitei |
| plural | denumiți | denumiților | denumite | denumitelor | |