www.ReduPedia.ro
Definitie caracteristic - ce inseamna caracteristic - Dex Online

caracteristic definitie

CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, adj. 2. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – Din fr. caractéristique. adjectiv caracteristic

CARACTERÍSTIC, -Ă adj. Care caracterizează ceva sau pe cineva, constituindu-i trăsătura distinctivă. [Cf. fr. caractéristique]. adjectiv caracteristic

CARACTERÍSTIC, -Ă I. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. ◊ mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caractéristique) adjectiv caracteristic

CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -e, adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. – Fr. caractéristique. adjectiv caracteristic

caracteristic a. ce caracterizează: literă caracteristică. adjectiv caracteristic

*característic, -ă adj. (vgr. harakteristikós). Care caracterizează, care distinge: semn caracteristic. S. f., pl. ĭ și e. Semn distinctiv: i e caracteristica pluraluluĭ masculin. Mat. Acea parte a logaritmuluĭ care arată unitățĭ întregĭ. adjectiv caracteristic

característic adj. m., pl. característici; f. característică, pl. característice adjectiv caracteristic

CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Însușire specifică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, unui fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul. 2. Adj. Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe, a unui lucru sau a unui fenomen. 3. S. f. Partea întreagă a unui logaritm. 4. S. f. Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 5. S. f. Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită variabilă. – Din fr. caractéristique. adjectiv caracteristic

CARACTERÍSTIC, -Ă, caracteristici, -e, adj. (Adesea urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «pentru») Care constituie caracterul distinctiv al unui lucru sau al unei ființe, care caracterizează un lucru sau o ființă. în imaginea artistică... tot ce nu e tipic este înlăturat și în schimb se accentuează tot ceea ce este carac­teristic. V. ROM. decembrie 1950, 187. Melancolia în vîrstă lui e semnul caracteristic al orfanilor. EMINESCU, N. 35. Fiecare generație produce naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social și istoric al fiecărei epoci. ALECSANDRI, S. 25. adjectiv caracteristic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului caracteristic

caracteristic   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caracteristic caracteristicul caracteristică caracteristica
plural caracteristici caracteristicii caracteristice caracteristicele
genitiv-dativ singular caracteristic caracteristicului caracteristice caracteristicei
plural caracteristici caracteristicilor caracteristice caracteristicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z