posade definitie

POSÁDĂ s.f. (În țările de limbă spaniolă) Han. [< sp. posada]. substantiv femininposadă

posádă f., pl. e și ăzĭ (sîrb. posada, „garnizoană”, rut. „așezare”, d. vsl. sîrb. rut. po-saditi, a așeza). Vechĭ. Post orĭ fort la frontieră. Azĭ. La moară, un fel de zăvor care face ca făina să ĭasă maĭ groasă orĭ maĭ măruntă. V. hadarag. substantiv femininposadă

posádă (pop.) s. f., g.-d. art. posádei; pl. posáde substantiv femininposadă

posadă f. cumpăna sau vârtejul cu care se ridică sau se lasă pietrele morii spre a face făina mai aspră sau mai moale. [Cf. slav. POSADITI, a așeza]. substantiv femininposadă

POȘÁDĂ s.f. (Liv.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Operă literară scrisă de mântuială. [< fr. pochade]. substantiv femininpoșadă

POȘÁDĂ s. f. 1. pictură la repezeală. 2. operă literară scrisă de mântuială. (< fr. pochade) substantiv femininpoșadă

POSÁDĂ, posade, s. f. 1. (Pop.) Curătură (în pădure). ♦ Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat o așezare omenească. ♦ Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munți. ♦ (în Evul Mediu) Obligație a țăranilor dependenți de a face de strajă în preajma trecătorilor din munți. 3. (înv.) Loc întărit în mod natural (care servea ca punct de vamă). 4. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziția pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, o faină mai mare sau mai fină. ♦ P. gener. (Reg.) Moară. – Din sb. posada, ucr. posad. substantiv femininposadă

POȘÁDĂ, poșade, s. f. (Livr.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Lucrare literară scrisă de mântuială. – Din fr. pochade. substantiv femininpoșadă