preajmă definitie

preájmă s. f. – Apropiere, împrejurimi. În preajma, aproape de; în jur de; circa. – Var. prejmă, prejmet. Origine necunoscută. S-a gîndit la sl. prĕmo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la sl. préžda „înainte” (Miklosich, Etym. Wb., 241), preždinu „înainte” (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la sl. sŭ prežda „dinainte”; dar nici una dintre aceste explicații nu este satisfăcătoare fonetic. – Der. împrejmui, vb. (a încercui); împrejmuire, s. f. (cerc; gard; regiune); împrejmuitor, adj. (vecin cu). substantiv femininpreajmă

preájmă (în) (ea dift.) loc. adv. (din *preajdnă, d. vsl. prĭeždinŭ, anterior). Vechĭ. Înainte, în față: în preajma mea, a luĭ. Aproape (în timp): în preajma bătăliiĭ. Azĭ. Rar. În prejur [!], în jur: în preajma orașuluĭ. Pe lîngă: în preajma vitelor. Barb. (după fr. autour de). Relativ, despre: în preajma afaceriĭ (despre afacere). – Și prejmă (est și Ban.) și prijmă (est). La Od. (Psevd. 127) preamă (vsl. prĭemo, prĭemy, în față, peste drum). substantiv femininpreajmă

!preajmă (din/în/prin ~) loc. adv. (stai prin preajmă) substantiv femininpreajmă

*preajmă- (din/în/prin ~) loc. prep. (din/în/prin preajmă-i) substantiv femininpreajmă

preajmă f. împrejur(ime): în preajma satului. [Origină necunoscută]. substantiv femininpreajmă

PREÁJMĂ s. f. Spațiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) preajmă = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ◊ Loc. adj. în (sau prin) preajmă sau (loc. prep.) în (sau prin) preajma... = a) (local) împrejur(ul), primprejur(ul), în apropiere(a)...; b) (temporal) în ajun(ul), într-un timp apropiat de... ◊ Loc. prep. Din (sau de prin) preajma = din apropierea..., de lângă... ◊ Expr. A umbla în (sau prin) preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ține de cineva, a da târcoale cuiva. [Var.: (reg.) préjmă, príjmă s. f., preajm s. n.] – Cf. sl. prĕždĩ. substantiv femininpreajmă

în preájmă loc. adv. substantiv femininînpreajmă

*în preájmă- loc. prep. (ĭ) substantiv femininînpreajmă

*din preájmă¹ loc. adj., loc. adv. (poiana ~, vine ~) substantiv feminindinpreajmă

*din preájmă²- loc. prep. (ĭ) substantiv feminindinpreajmă