odihnă definitie

odíhnă f., pl. e (d. odihnesc). Repaus, încetarea activitățiĭ, mișcăriĭ: omu ostenit are nevoĭe de odihnă. – În est și hodină, pl. ĭ. V. tihnă. substantiv femininodihnă

odíhnă s. f., g.-d. art. odíhnei; (paliere) pl. odíhne substantiv femininodihnă

odihnă f. 1. încetare de lucru, de mișcare: odihna e trebuincioasă omului; 2. somn: se deteră odihnei; 3. fig. liniște. [Tras din odihni]. substantiv femininodihnă

ODÍHNĂ, (3) odihne, s. f. 1. întrerupere temporară a unei activități în scopul refacerii și al întăririi forțelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ◊ Casă de odihnă = clădire în localitățile balneare sau climaterice în care oamenii își petrec concediul de odihnă, sfârșitul de săptămână etc. Odihnă activă = repaus realizat prin practicarea unei activități sportive în limitele în care nu provoacă oboseală. ◊ Fără odihnă = a) loc. adj. care este în continuă mișcare, în veșnic neastâmpăr; neastâmpărat; b) loc. adv. mereu, neîncetat. ◊ Expr. (Înv.) A pune (cuiva) odihnă sau a lăsa (ceva) în odihnă = a înceta de a mai folosi (un obiect); a întrerupe (o acțiune). ♦ Somn². 2. Calm desăvârșit, pace, liniște sufletească; tihnă, răgaz. ♦ (Adesea determinat prin „de veci”sau „veșnică”) Moarte; p. ext. mormânt. 3. (Concr.) Platformă orizontală plasată după o serie de trepte ale unei scări, fie pentru odihnă (1), fie pentru intrarea în apartamentele unui etaj; palier. [Var.: (reg.) hodínă, odínă s. f.] – Din odihni (derivat regresiv). substantiv femininodihnă