*eclér (e-cler) s. n., pl. ecléruri substantiv neutruecler
ECLÉR, ecleruri, s. n. Prăjitură în formă alungită, umplută cu cremă și acoperită cu glazură de șerbet, ciocolată etc. [Pl. și: eclere] – Din fr. éclair. substantiv neutruecler
ECLÉR s.n. Prăjitură cu cremă de formă alungită, cu glazură. [Pl. -uri. / < fr. éclair]. substantiv neutruecler
| ecler substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ecler | eclerul |
| plural | eclere | eclerurile | |
| genitiv-dativ | singular | ecler | eclerului |
| plural | ecleruri | eclerelor | |