șerbet definitie

șerbét (-turi), s. n. – 1. Înghețată, răcoritoare. – 2. Preparat dulce din fructe cu zahăr. – Mr., megl. șirbet. Tc. (arab.) șirbet (Roesler 609; Șeineanu, II, 336; Ronzevalle 106), cf. ngr. σερμπέτι, alb., bg., sb. serbet, it. sorbetto, fr. sorbet, sp. sorbete (REW 7594b). – Der. șerbegiu, s. m. (servitor care servește șerbetul), din tc. șerbetci. Este dubletul lui șorbet, s. n., din fr., puțin folosit. substantiv neutrușerbet

șerbét n., pl. urĭ și e (turc. șerbet, ar. šerbet, šorbet, d. šorb, šorba, šarab, šürb, băutură, šaraba, šariba, a bea; ngr. serbéti, it. sorbetto, fr. sorbet. V. cĭorbă, sirop). Sec. 19. Băutură răcoritoare dulce preparată din apă de trandafirĭ și aromă de odogacĭ. Limonadă. Azĭ. Un fel de dulceață consistentă opacă preparată din zahăr și zeamă de fructe ca și bomboanele fondante. V. salep. substantiv neutrușerbet

șerbét (preparat alimentar) s. n., (sorturi) pl. șerbéturi substantiv neutrușerbet

șerbet n. 1. băutură răcoritoare din apă de trandafir, zahăr și miros de odagaciu: îi cinsti cu cafea și cu șerbet; 2. dulceață îngroșată ca o alifie: șerbeturi de trandafir și de vișine GHICA. [Turc. ȘERBET, lit. băutură]. substantiv neutrușerbet

ȘERBÉT, (2) șerbeturi, s. n. 1. Preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat și frecat, colorat și aromat cu diferite esențe sau sucuri de fructe. 2. Sortiment de șerbet (1). – Din tc. șerbet. substantiv neutrușerbet