FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat. fructus]. substantiv neutrufruct
FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 3. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție. (< lat. fructus) substantiv neutrufruct
fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt. – Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr. substantiv neutrufruct
*fruct n., pl. e (lat. fructus. V. frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ș. a.). Orĭ-ce rod (sămînță) de plantă. Fals frupt. Pl. Rezultat (bun saŭ răŭ): fructu munciĭ, leniĭ. substantiv neutrufruct
fruct s. n., pl. frúcte substantiv neutrufruct
fruct n. 1. productul vegetalelor; 2. pl. tot ce pământul produce pentru hrană; 3. fig. folos, rezultat (bun sau rău): fructele muncii sale; 4. Jur. veniturile unei moșii sau unui imobil. substantiv neutrufruct
FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [Var.: frúctă s. f.] – Din lat. fructus. substantiv neutrufruct
FRUCT, (1, 2) fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate și care conține semințele; rod. Ne-a dat să mîncăm zarzăre... Bune fructe. SADOVEANU, F. J. 38. Arbuști necunoscuți, cu frunzele lucioase și neatinse de frigul toamnei, cu spini ciudați, cu fructe rotunde, mici, violete. C. PETRESCU, Î. I 147. O mînă osoasă prinse tremurătoare fructul. SAHIA, N. 106. 2. Fig. Rezultat firesc al unei activități sau situații. Fructele unei activități intense. Fructul cugetărilor sale. ▭ [Revoluția] e fructul unei îndelungi stări de lucruri și nimic nu o mai poate opri. CAMIL PETRESCU, B. 88. substantiv neutrufruct
FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheață, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice. substantiv neutrufructedemare
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit și smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roșie-oranj, acoperit de țepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roșcat, dulce, cu aromă de pere și pepene; înainte de consum se curăță de coajă cu mare atenție pentru a evita înțepăturile (pericol de infecție), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe și sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade și sosuri. substantiv neutrufructdecactus
fruct substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fruct | fructul |
plural | fructe | fructele | |
genitiv-dativ | singular | fruct | fructului |
plural | fructe | fructelor |