prăjitură definitie

prăjitúră f., pl. ĭ. Mîncare dulce prăjită făcută din cocă, saŭ aluat, zahăr, oŭă, dulceață și altele împărțită în bucățĭ și care se vinde maĭ ales la cofetărie saŭ se face și în casă: am mîncat doŭă prăjiturĭ, un carton cu prăjiturĭ. V. plăcintă, clătite, cozonac, uscățele. substantiv femininprăjitură

prăjitúră s. f., g.-d. art. prăjitúrii; pl. prăjitúri substantiv femininprăjitură

prăjitură f. 1. ceva prăjit: prăjitură de ouă; 2. aluat prăjit în unt sau copt la cuptor. substantiv femininprăjitură

PRĂJITÚRĂ, prăjituri, s. f. Produs de patiserie preparat din făină, zahăr, grăsimi, ouă și ingrediente, care se consumă, de obicei, ca desert. – Prăji + suf. -tură. substantiv femininprăjitură