cement definitie

CEMÉNT s.n. 1. Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2. Substanță care acoperă rădăcina dintelui. [< fr. cément]. substantiv neutrucement

CEMÉNT¹ s. n. 1. praf cu care se cementează piesele de oțel. ♦ ~ dentar = material în obturația cariilor și la fixarea unor proteze. 2. substanță la rădăcina dintelui. (< fr. cément) substantiv neutrucement

CEMENT²(O)- elem. „cement dentar”. (< fr. cémen-to/o/-, cf. lat. cementum, pietriș) substantiv neutrucement

CEMÉNT, cementuri, s. n. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. – După fr. cément. substantiv neutrucement

*cemént n., pl. e (lat. caementum, bloc de peatră [!] cĭoplit. V. ciment). Materie (cărbune, cărămizĭ pisate ș. a.) cu care se învelește un corp metalic ca să-l facĭ oțel, să separĭ auru de argint ș. a. Tartru dentar. substantiv neutrucement

cemént (agent pulverulent, material dentar) s. n., pl. ceménturi substantiv neutrucement

CEMÉNT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément. substantiv neutrucement