cementare definitie
- Vezi aici mai multe rimecementare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuce
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CEMENTÁRE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa]. substantiv feminincementare
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. substantiv feminincementare
cementare1 (tratarea oțelului) s. f., g.-d. art. cementắrii, pl. cementắri substantiv feminincementare
!cementáre2/cimentáre2 (tratarea dinților) s. f., g.-d. art. cementắrii/cimentắrii; pl. cementắri/cimentắri substantiv feminincementare
CEMENTÁRE, cementări, s. f. Acțiunea de a cementa. [Var.: cimentáre vb. I] – V. cementa. substantiv feminincementare
CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter]. verb tranzitivcementa
CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter) verb tranzitivcementa
!cementá2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementeáză/cimenteáză verb tranzitivcementa
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter. verb tranzitivcementa
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimentá vb. I] – Din fr. cémenter. verb tranzitivcementa
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicementare
| cementare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cementare | cementarea |
| plural | cementări | cementările | |
| genitiv-dativ | singular | cementări | cementării |
| plural | cementări | cementărilor | |