înlesnire definitie

înlesníre f. Facilitate, ușurință: acest om are mare înlesnire la vorbă. Facilitate, avantaj: a face cuĭva înlesnirĭ într´o afacere, la plata datoriiĭ. Avantaj, comoditate, confort: această casă are multe înlesnirĭ. Cu înlesnire (vechĭ cu lesnire), lesne, ușor, facil. substantiv femininînlesnire

înlesníre s. f., g.-d. art. înlesnírii; pl. înlesníri substantiv femininînlesnire

înlesnire f. 1. fapta de a (se) înlesni; 2. ușurință, mai ales de plată. substantiv femininînlesnire

ÎNLESNÍRE, înlesniri, s. f. Acțiunea de a înlesni și rezultatul ei; facilitare, ușurare. ◊ Loc. adv. Cu înlesnire = lesne, ușor. ♦ Ajutorare, ajutor. – V. înlesni. substantiv femininînlesnire

înlesnì v. 1. a (se) face lesne; 2. a ușura bănește adesea i-am înlesnit; 3. a avea mijloacele: nu mă înlesnesc acum. verb tranzitivînlesnì

înlesní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 să înlesneáscă verb tranzitivînlesni

ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de realizat, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne. verb tranzitivînlesni

înlesnésc v. tr. (d. lesne). Ușurez, facilitez. Ajut cu banĭ saŭ altfel: de multe orĭ l-am înlesnit. V. refl. Devin facil. Am posibilitate, maĭ ales în privința banilor: nu mă înlesnesc acuma. verb tranzitivînlesnesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînlesnire

înlesnire		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înlesnire	înlesnirea
nominativ-acuzativ	plural	înlesniri	înlesnirile
genitiv-dativ	singular	înlesniri	înlesnirii
genitiv-dativ	plural	înlesniri	înlesnirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z