înlesní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlesnésc, imperf. 3 sg. înlesneá; conj. prez. 3 să înlesneáscă verb tranzitivînlesni
înlesnì v. 1. a (se) face lesne; 2. a ușura bănește adesea i-am înlesnit; 3. a avea mijloacele: nu mă înlesnesc acum. verb tranzitivînlesnì
ÎNLESNÍ, înlesnesc, vb. IV. Tranz. 1. A face ca ceva să fie ușor de realizat, de obținut; a ușura, a facilita. 2. A ajuta pe cineva; a ușura cuiva o muncă, o acțiune. ♦ Refl. (Reg.) A-și îmbunătăți situația materială. – În + lesne. verb tranzitivînlesni
înlesnésc v. tr. (d. lesne). Ușurez, facilitez. Ajut cu banĭ saŭ altfel: de multe orĭ l-am înlesnit. V. refl. Devin facil. Am posibilitate, maĭ ales în privința banilor: nu mă înlesnesc acuma. verb tranzitivînlesnesc
înlesni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)înlesni | înlesnire | înlesnit | înlesnind | singular | plural | ||
înlesnind | înlesniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | înlesnesc | (să)înlesnesc | înlesneam | înlesnii | înlesnisem | |
a II-a (tu) | înlesnești | (să)înlesnești | înlesneai | înlesniși | înlesniseși | ||
a III-a (el, ea) | înlesnește | (să)înlesneai | înlesnea | înlesni | înlesnise | ||
plural | I (noi) | înlesnim | (să)înlesnim | înlesneam | înlesnirăm | înlesniserăm | |
a II-a (voi) | înlesniți | (să)înlesniți | înlesneați | înlesnirăți | înlesniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | înlesnesc | (să)înlesnească | înlesneau | înlesniră | înlesniseră |