TURÍSM s.n. 1. Sport constând din parcurgerea pe jos sau cu un vehicul a unor regiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție. ♦ Activitate prestatoare de servicii care se ocupă cu organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. 2. Autoturism. [< fr. tourisme, it. turismo]. substantiv neutruturism
TURÍSM s. n. 1. sport din parcurgerea pe jos ori cu un vehicul a unor regiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție ◊ activitate prestatoare de servicii privind organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. 2. autoturism. (< fr. tourisme, it. turismo) substantiv neutruturism
turísm s. n., (automobile) pl. turísme substantiv neutruturism
*turízm n. (d. turist). Gustu de a face călătoriĭ de plăcere; turizmu [!] e foarte dezvoltat la Englejĭ. substantiv neutruturizm
TURÍSM, (2) turisme, s. n. 1. Totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (ca petrecerea vacanței sau concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări etc.). 2. Autoturism. – Din fr. tourisme, it. turismo. substantiv neutruturism
turism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | turism | turismul |
plural | turisme | turismele | |
genitiv-dativ | singular | turism | turismului |
plural | turisme | turismelor |